Gunoiul, "locatar" cu acte-n regulă la parterul unui bloc
Civilizaţia în haine ponosite
De câţiva ani buni, o familie din Oradea trăieşte în condiţii mizere. Această situaţie persistă din cauza neglijenţei şi intoleranţei familiei Socaciu, mai precis a doamnei Margareta Socaciu, care preferă să stea într-un apartament infect decât într-o locuinţă curată.
Cartierul Rogerius, strada Călugăreni, nr. 11, scara C, ap 23. Până aici nimic neobişnuit. Însă, odată ce se deschide uşa apartamentului, totul se schimbă şi fără să vrei te trezeşti în mijlocul unei halde de gunoi. Coşmarul vecinilor familiei Socaciu a început în urmă cu câţiva ani, când Margareta a început să "cutreiere" tomberoanele oraşului ducând tot ce credea de cuviinţă în locuinţa sa. Resturi de mâncare, cutii, flacoane, tot ce ar trebui să fie în tomberon găseşti în apartamentul familiei Socaciu. Şi ca totul să fie creionat frumos, nici băiatul Margaretei, Valentin, care locuieşte în acelaşi apartament infect, nu schiţează nici cel mai mic gest de neplăcere faţă de ceea ce se întâmplă în casă. Să se fi obişnuit cu "peisajul" de care dă în fiecare dimineaţă când se trezeşte sau pur şi simplu "trece" cu vederea, încercând să se gândească că, poate, într-o zi, totul va lua sfârşit?!? Vecinii familiei Socaciu au ajuns deja la limita răbdării. Nu poţi să intri în scara blocului fără să pui mâna la nas. Mirosul a ajuns deja la cotele la care nu mai poate fi suportat, iar dacă cineva este mai sensibil riscă să rămână fără micul dejun îmbucat de dimineaţă. Pentru că apartamentul este situat la parterul blocului, vecinii de palier sunt obligaţi să ţină geamurile apartamentelor deschise, deoarece mirosul îmbibat în pereţi îşi face frecvent simţită prezenţa. Nici locatarii de la etajele superioare nu prea pot să stea liniştiţi. Mirosul degajat din apartamentul Margaretei parcă s-a îmbibat în pereţii întregului bloc, de cele mai multe ori ajungându-se la soluţia disperată de a da cu spray pentru a putea respira aerul din bloc. Nu mai poţi atinge nimic în scară de frică ca nu cumva Margareta să fi pus mâna pe ceva şi astfel să te trezeşti ca fiind "fericitul" posesor al vreunei boli. Dacă vrei să vorbeşti cu cei în cauză, fără pic de jenă eşti invitat înăuntru, spunându-ţi-se să scuzi dezordinea, dar, săptămâna aceasta, Margareta nu prea a avut timp să facă curăţenie. Şi după cele spuse stăm să judecăm la rece: care săptămână? Cea de anul trecut sau de acum doi ani? Oare chiar aşa indiferenţi am ajuns? Şeful de scară, asociaţia de proprietari ce veghează? Instituţiile abilitate cu păstrarea igienei ce păzesc? Poate, în urma acestui semnal de alarmă, cineva se va gândi şi la cei care trebuie să îndure prostia şi indiferenţa altuia.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.