Peste tot în ţară, ieri, funcţionarii publici şi-au exprimat indignarea faţă de încercările de manipulare şi intimidare ale guvernanţilor, declanşând o grevă generală, pe termen nelimitat. Dacă majoritatea colegilor din ţară au avut îndrăzneala să-şi susţină în mod public revendicările şi să condamne orice încercare de tergiversare a promisiunilor de majorare salarială, nu de aceeaşi cutezanţă, spirit de solidaritate şi demnitate au dat dovadă funcţionarii publici bihoreni. Aceştia, la adăpostul unei vieţi liniştite de provincie, se complac fără regrete în spatele birourilor şi ghişeelor, fără să le pese că în ultimii ani nu s-au alocat nici un fel de fonduri pentru pregătirea profesională. Dacă până nu demult răcneau că nu se vor mulţumi decât cu o majorare de salarii cu 50%, acum ei s-au vândut şi pentru 20%, probabil conştienţi fiind că veniturile lor se pot rotunji frumuşel şi cu "micile atenţii", pe care oricum le pretind oamenilor. Explicaţia găsită de funcţionarii publici bihoreni pentru nedeclanşarea grevei generale este faptul că sindicatele din care fac parte ei fie nu sunt afiliate nici uneia dintre formaţiunile sindicale naţionale, fie că cea la care sunt ei afiliaţi nu le-a cerut acest lucru. "Ne solidarizăm, dar nu protestăm. Avem un acord semnat cu Primăria Oradea care este secret şi pe care nu dorim să-l denunţăm. Nu am declanşat nici o acţiune de protest pentru că nu suntem afiliaţi nici unei organizaţii sindicale naţionale. Încă nu ne-am decis care dintre ele ne poate reprezenta mai bine interesele", ne-a declarat Adrian Ficuţ, liderul Sindicatului "Civica", care reuneşte aproape 600 de funcţionari publici din Primăria Oradea. De asemenea, una dintre organizaţiile sindicale bihorene care promiteau o reprezentare eficientă a membrilor săi, Sindicatul "Finanţe Bihor" a muşcat momeala aruncată de guvernanţi. "Noi suntem afiliaţi Uniunii Sindicatelor Funcţionarilor Publici condus de Vasile Marica, care a încheiat un protocol prin care suspendă acţiunile de protest", precizează liderul Virgil Codrea. Vanitatea şi interesele personale ale liderilor de sindicate au constituit un avantaj pentru actuala guvernare, care au alimentat dihonia din sânul blocurilor sindicale, reuşind ca, o dată divizaţi în mai multe organizaţii, să-i manipuleze cum vor, întorcându-i pe unii împotriva altora.