De-a lungul timpului, fie că s-au aflat într-o epocă sau alta a civilizaţiei umane, oamenii au apelat sub diverse forme la ritualuri de magie. Cu toate că astfel de acte erau interzise în perioada ceauşistă, totuşi, erau practicate într-un număr mai restrâns de grupuri, dar, după `89, fenomenul a luat amploare. Calul troian sau cadoul fatal Desigur nu puţini sunt aceia care cad victimă unor astfel de acte. Una dintre cititoarele ziarului nostru ni s-a adresat, povestindu-ne despre păţaniile pe care le-a avut, intenţionând să atragă atenţia că, pentru ca omul să evolueze sau să-şi rezolve problemele vieţii de zi cu zi, nu este nevoie să faci rău altora. R.O. (47 de ani), din Oradea, are o fiică de 18 ani, pe care a trebuit să o crească singură din cauza unor întâmplări nefericite şi să-i ofere tot ce a putut, descurcându-se dificil din punct de vedere financiar. "Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns greutăţile zilnice apărute, în 1998, fratele meu şi familia sa, care locuiesc în Ungaria, mi-au trimis drept cadou un palton. La prima vedere, totul părea normal, doar că acesta era cusut într-un anume loc cu seminţe, iar în buzunare am descoperit smocuri de păr de pisică şi de câine şi nişte fire de cămaşă. Într-un alt loc (în dreptul omoplatului stâng) paltonul era desprins în formă de triunghi cu vârful în sus. Toate acestea arătau clar că au fost făcute ritualuri de magie neagră", ne-a relatat O.R. Interlocutoarea noastră ne-a mai povestit că ştiind câte ceva despre cum s-a putea apăra împotriva acestor lucruri, a ars alte obiecte primite de la fratele său, iar paltonul l-a scăldat în apele Crişului. Cu toate că a încercat să se protejeze, atât pe ea cât şi pe fiică, de atunci au apărut tot felul de probleme şi greutăţi, iar viaţa devenise un calvar. "Cineva acolo sus ne iubeşte" Femeia ne-a povestit cum, peste o jumătate de an, a avut un vis, prin care a primit un avertisment: "Am fost anunţată că eu şi fetiţa mea suntem în pericol. Mi-am dat seama, atunci, că cineva, de sus, de undeva, ne păzeşte şi are grijă de noi", a mai spus O.R. A urmat, apoi, o întreagă serie de vizite la preoţi, pentru efectuarea unor slujbe de îndepărtare a efectelor ritualurilor de magie, până când acestea şi-au pierdut puterea, nemaiafectând viaţa femeii şi a copilei. Interlocutoarea noastră a relatat cum, în fine, a reuşit să scape, cu multe rugăciuni de protecţie şi de îndepăratere a blestemelor. S-a străduit să se apere, cum a putut şi a ştiut mai bine. Aceasta ne-a mai spus că nu avusese, până atunci, o relaţie dificilă cu fratele său din Ungaria. "Ne-am înţeles bine până în acel an, ne vizitam reciproc, în ciuda distanţei mari. Dar, brusc, au avut loc aceste întâmplări nefericite. Iar de atunci nu mi-am mai văzut deloc fratele", ne-a precizat femeia, adăugând: "Nimic în lumea aceasta nebună nu s-a putut face fără a ieşi la iveală. Pe drept cuvânt se spune: nu săpa groapa altuia că s-ar putea să cazi în ea". Singura cale, tot Dumnezeu Preotul Vasile Bota, vicar administrativ la Episcopia Ortodoxă Română a Oradei, Bihorului şi Sălajului, referindu-se la fenomenul vrăjitoriei, a precizat: "Într-adevăr, unii creştini apelează la astfel de practici, care nici într-un caz nu le rezolvă problemele şi nu oferă liniştea sufletească pe care o căutăm cu toţii. Biserica nu neagă existenţa Diavolului şi credem că vrăjitorii lucrează prin puterea acestuia. Învăţătura creştină indică, însă, drept singura lucrare bună şi tămăduitoare sau de rezolvare a problemelor ca fiind cea lăsată de Dumnezeu prin Iisus Hristos". Preotul vicar Vasile Bota a subliniat că tainele bisericeşti, în general, răspund problemelor cu care se confruntă oamenii, iar, în special, pentru dezlegarea de farmece şi blesteme, în biserică se rostesc molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Interlocutorul nostru consideră că ceea ce îi determină pe oameni să apeleze la vrăjitori este, în primul rând, disperarea, apoi naivitatea sau, uneori, ignoranţa. "De fapt, necazurile prin care trecem pot constitui tot atâtea ocazii de a ne apropia de Dumnezeu, nu de a ne îndepărta. Totuşi, am observat că cele mai multe dintre persoanele care au recurs la acte de vrăjitorie şi-au dat seama, la un moment dat, că au greşit şi au mărturisit păcatul făcut, care le apăsa greu conştiinţa". Cu toate că preoţilor le este interzis prin dogma bisericească să practice vrăjitoria, se ştie că au fost depistaţi unii care au făcut acest lucru. Vasile Bota crede că preoţii adevăraţi nu se ocupă cu aşa ceva. "În ultimii 15 ani, în Bihor, a existat un singur caz, în care, pentru astfel de practici neortodoxe, un slujitor al Bisericii a fost demis din preoţie", a mai spus Vasile Bota. Ţap ispăşitor sau sinceritate Din păcate, oamenii, când dau de greutăţi, înainte de a-şi recunoaşte orice greşeală, de a se privi sincer în ochii conştiinţei, vor să găsească un ţap ispăşitor. Desigur, este mai simplu, nu? Decât să schimbăm ceva în viaţa noastră sau în propriul sistem de gândire, ceea ce observăm că nu merge, înainte de toate, să prindem vinovatul. Şi atunci dau vina pe cineva, iar dacă au şi o structură malefică apelează la vrăjitori sau săvârşesc ei înşişi acte de magie. Desigur, s-au întâlnit şi cazuri în care oamenii negăsind alte răspunsuri (pe care poate nici nu le caută, de altfel) la problemele zilnice, au invocat faptul că asupra lor s-ar fi făcut acte de magie neagră. De altfel, autorii cărţilor de metafizică susţin că, în fapt, puterea gândului uman este deosebit de mare. Prin extrapolare, se poate spune, în aceste condiţii, că orice gând rostit sau gândit are valoare de act magic. O altă situaţie interesantă este cea referitoare la modul de a gândi al fiecăruia, respectiv la credinţă. Se ştie din popor că persoanele care nu cred în sinea lor, cu adevărat, în vrăjitorie, chiar dacă asupra lor se acţionează prin astfel de acte, acestea nu îi ating. În orice caz, sunt puţini aceia care ştiu, dar şi mai puţini cei care mizează, în viaţa de zi cu zi, pe ideea că orice situaţie pe care o traversăm este generată de o cauză. Este vorba de Legea Cauzei şi a Efectului sau aşa numita "Lege a Bumerangului" din metafizică, conform căreia orice face o persoană se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, înzecit, asupra acesteia. Încheiem, citându-l pe autorul "Conversaţiilor cu Dumnezeu", scriitorul american Neale Donald Walsh: "Dumnezeu este atât de mare, încât ne este imposibil să nu îl nimerim".