În cadrul articolului precedent a fost prezentată într-un mod sumar procedura somaţiei de plată, ca o metodă alternativă, mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare de recuperare a debitelor restante. În prezentul articol o să evidenţiem care sunt diferenţele între procedura somaţiei de plată, aşa cum este ea reglemantată de legislaţia naţională, şi procedura somaţiei de plată europeană, precum şi reglementarea viitoare a procedurii somaţiei de plată în viitorul Cod de procedură civilă.

De la început trebuie să evidenţiem faptul că, deşi au aceeaşi denumire, există diferenţe notabile între procedura somaţiei de plată reglementată de legislaţia naţională şi procedura somaţiei de plată europeană. Astfel, procedura de plată europeană se aplică în ipoteza în care suntem în prezenţa unui litigiu transfrontalier, adică cel puţin una dintre părţi are domiciliul ori reşedinţa permanentă într-un stat membru. O altă deosebire dintre cele două proceduri vizează urgenţa cu care se soluţionează. În legislaţia naţională nu avem precizat un termen limită de soluţionare a unei cereri de emitere a unei somaţii de plată, pe când în cadrul procedurii somaţiei de plată europene textul legal evidenţiază faptul că o cerere de emitere a unei somaţii de plată trebuie să fie soluţionată de către magistrat în termen de 30 de zile. Un alt aspect de diferenţiere este acela că textul legal comunitar conţine şi formularul necesar a fi completat de către reclamant pentru a declanşa procedura, dar probabil cea mai importantă diferenţă este faptul că procedura somaţiei de plată europeană nu declanşează în sine un proces, ca şi în sistemul nostru legislativ, în sensul că pârâtul nu este citat, ci, în măsura în care magistratul consideră că cererea reclamantului îndeplineşte condiţiile legale, o admite şi o comunică direct pârâtului care are posibilitatea fie de a achita suma de bani datorată, fie a contesta hotarârea primită. Acest element duce practic la o celeritate reală a unei astfel de proceduri, spre deosebire de legislaţia naţională actuală, unde astfel de procese implică citarea ambelor părţi şi implicit o prelungire a duratei de judecare. Elementul de noutate în viitorul Cod de procedură civilă este acela că, înainte de a se putea introduce o cerere de emitere a unei somaţii de plată (ordonanţă de plată), este necesar ca pârâtul să fie notificat de către creditor fie prin intermediul unui executor judecătoresc, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru a executa obligaţia de plată restantă (art. 1000).

Numai în măsura în care a trecut un termen de 15 zile de la data primirii de către debitor a notificării şi acesta nu a achitat datoria restantă, creditorul poate să apeleze la instanţa de judecată (art. 1001), practic prin această reglementare nu se accelerează judecarea unei astfel de proceduri, ci, dimpotrivă, se prelungeşte termenul de soluţionare a problemei litigioase.

          

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741