Mi-am amintit, zilele trecute, despre nişte versuri, scrise de marele Arghezi, închinate frumuseţii morale a ţăranului român. Poetul mărturiseşte că ar dori să-i facă acestuia "un cântec" (o poezie), dar conchide: "Vorbele-mi sunt goale/Şi nu au frumuseţea din cântecele tale". Mă aflam în calitate de pacientă la Spitalul Clinic Judeţean Oradea, la Secţia de Chirurgie Generală III, unitate etalon din judeţul nostru şi din ţară.... Colectivul de lucru, format din medici, asistente, personal administrativ şi de serviciu, este strâns sudat în jurul dr. Adrian Duşe, mediul şef al secţiei clinice şi medic primar de chirurgie generală, care este nu numai şeful, ci şi sufletul ei. Profesionalismul, ordinea, curăţenia, bunul simţ sunt la ele acasă. În saloane, paturile au lenjerie curată. Se spală, se curăţă în permanenţă, ziua şi noaptea. E curat şi pe culoare, şi la baie, şi la toalete. Personalul spitalului se mişcă în linişte, nu se vociferează, te serveşte cu amabilitate. Eşti întrebat dacă vrei un calmant, iar în timpul mesei, dacă preferi un preparat de mâncare sau altul. Mâncarea, servită cu atenţie, este mai gustoasă şi pentru că ţi se vorbeşte cu respect. Medicul şef, omniprezent în unitate, trece prin saloane, stă de vorbă cu bolnavii, îi sfătuieşte să gătească şi acasă la fel, fără grăsimi, fără prăjeli, cu multe legume. Pe un ton egal, face şi aprecieri critice, astfel că nu se supără nimeni: "Nu staţi pe patul bolnavului pentru că a fost operat şi există pericolul infecţiilor", "nu scuturaţi capul, pentru că se pot produce acumulări de sânge la baza gâtului" (în cazul operaţiilor de tiroidă)... Se fac multe operaţii în fiecare zi, dar medicul şef găseşte timp şi pentru trei sau mai multe vizite medicale, ultima la ore târzii din noapte. Mi-a sosit şi mie sorocul. Păşesc cu încredere, fără teamă, spre sala de operaţii. Sunt pe mâini bune. Mă aşez pe masă şi adorm în câteva clipe. Mă trezesc după mai multe ore la Reanimare. Deschid ochii. În faţa mea, în picioare stă "doctorul săracilor". Mă cercetează cu privirea-i pătrunzătoare. Pentru moment este îngerul meu păzitor. Am înţeles că pericolul a trecut. Voi călca iar în picioare iarba moale şi verde. Părăseşte liniştit "împărăţia morţii"... îl aşteaptă alte îndatoriri. Un mare prozator român spunea: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e...". La Secţia de Chirurgie a Spitalului Clinic Judeţean e multă dragoste de oameni. Acesta pare să fie secretul succesului. Domnule doctor, vă mulţumesc. Îi simt aproape sufletul omenos şi onest. Şi gândurile mele privesc cu pioşenie mâinile-i pline de har. Dar vorbele-mi sunt goale...