Curier cetăţenesc
Revizuirea hotărârii penale
A.O., 61 ani, din mediul urban, întreabă în cât timp de la pronunţarea unei sentinţe poate fi cerută revizuirea hotărârii penale.
Conform articolului 398 din Codul de Procedură Penală, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului.
Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an. Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
Cum poate fi contestat un proces-verbal?
D.L., din mediul urban, ar dori să afle cum poate fi contestat un proces-verbal care nu reflectă realitatea şi pe care solicitantul l-a semnat în urma prezentării false a realităţii.
Conform Codului Civil, acest proces-verbal poate fi contestat în instanţă, în vederea anulării lui, prin invocarea unui viciu de consimţământ, urmând ca solicitantul să facă dovada existenţei unei false reprezentări a realităţii şi a caracterului determinant al motivului care l-a determinat să încheie actul şi asupra căruia poartă eroarea.
Dreptul de preemţiune
A.P., de 35 ani, din mediul rural, întreabă dacă dreptul de preemţiune trebuie respectat şi în ceea ce priveşte un teren situat în intravilan, care urmează a fi arendat.
Conform articolului 5 din Legea 54 din 1998, cu privire la circulaţia juridică a terenurilor, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempţiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendaşilor. Dacă terenul, deşi agricol, se află situat în intravilan, ori nu este un teren agricol, dreptul de preemţiune nu există. Pentru ca dreptul de preemţiune să poată fi exercitat, este necesar ca obiectul contractului să fie transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, nu dezmembrămintele acestuia sau folosinţa acestuia (arendare).
Vocaţia succesorală a copiilor adoptaţi
K.G., de 25 ani, din mediul urban, vrea să ştie dacă copilul adoptat are vocaţie la moştenirea părinţilor fireşti.
Adopţia poate fi de două feluri: cu efecte depline şi cu efecte restrânse. Vocaţia pe care o are o persoană adoptată depinde de modul în care a fost adoptat.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul poate veni la moştenirea atât a părinţilor fireşti, cât şi a celor adoptatori, dar nu poate veni la moştenirea rudelor părinţilor adoptatori.
În cazul adopţiei cu efecte depline, adoptatul rupe orice legătură cu rudele fireşti, pierzând astfel orice drept la moştenirea acestora, în schimb are drept de moştenire asupra părinţilor adoptatori şi a rudelor acestora. Începând cu 12 iunie 1997, se pot încuviinţa numai adopţii cu efecte depline, dar, potrivit principiului neretroactivităţii legii, continuă să producă efecte legea care încuviinţa adopţia cu efecte restrânse, pentru adopţiile cu efecte restrânse încheiate înainte de 12 iunie 1997.
Cine suportă riscul contractului?
R.T., de 37 ani, din mediul urban, întreabă cine suportă riscul contractului, în cazul unui contract de vânzare-cumpărare.
Regula, conform Codului Civil, este aceea că riscul contractului este suportat de către debitorul obligaţiei imposibil de executat. Contractul de vânzare-cumpărare este singurul contract în care regula se inversează, astfel că riscul contractului este suportat de partea care are calitatea de proprietar în momentul pieirii bunului care face obiectul contractului. Astfel, dacă o persoană, având calitatea de cumpărător, devine proprietar al lucrului prin semnarea contractului, iar lucrul piere înainte de a fi ridicat de la vânzător, cumpărătorul va fi obligat să-i plătească preţul, cu condiţia ca bunul să nu fi pierit din vina vânzătorului.
Venituri impozabile din activităţi agricole
S.A., de 54 ani, din mediul rural, întreabă care sunt veniturile din activităţile agricole ce se impozitează.
Veniturile din activităţi agricole, care se impozitează, sunt venituri din următoarele activităţi:
a) cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat;
b) cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea.
Bursa de ajutor social pentru elevi
F.U., de 34 ani, din mediul urban, solicită informaţii despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un elev de liceu pentru a beneficia de bursă de ajutor social.
Bursele de ajutor social se acordă următoarelor categorii de elevi din învăţământul preuniversitar de stat, cursuri de zi:
a) orfani, bolnavi de TBC şi care se află în evidenţa dispensarelor şcolare, cei care suferă de diabet, boli maligne, sindromuri de malabsorbţie grave, insuficienţe renale cronice, astm bronşic, epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, glaucom, miopie gravă, boli imunologice, cei infestaţi cu virusul HIV sau bolnavi de SIDA, cei care suferă de poliartrită juvenilă, spondilită anchilozantă sau reumatism articular, handicap locomotor.
Acordarea burselor pentru motive medicale se face cu avizul medicului, numai după efectuarea unor anchete sociale pentru a se analiza starea materială a familiei;
b) elevii din învăţământul preuniversitar din mediul rural, şcolarizaţi într-o altă localitate, pentru care nu se poate asigura masa în natură;
c) elevii proveniţi din familii care îndeplinesc în mod cumulat următoarele condiţii:
- nu realizează un venit net mediu lunar, pe ultimele 12 luni, pe membru de familie mai mare de 50% din salariul minim net pe economie;
- nu deţin terenuri agricole cu o suprafaţă mai mare de 20.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de 40.000 mp în zonele montane;
d) elevii din unităţile de învăţământ de stat, cursuri de zi şi cursuri serale, dacă aceştia sau unul dintre părinţi sunt titulari ai certificatului eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, de "Erou-martir" sau "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", cu una dintre menţiunile: rănit, reţinut, rănit şi reţinut, remarcat prin fapte deosebite, însoţit de brevet semnat de Preşedintele României.
Tratament medical în străinătate
D.V., de 35 ani, din mediul urban, vrea să afle care sunt condiţiile în care poate beneficia de tratament medical în străinătate şi de ce acte are nevoie în acest sens.
Trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale întocmite de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de specialitate şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare care oferă servicii medicale de înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită. Actele necesare sunt: documentele medicale ale bolnavului (copie de pe fişa pacientului, bilet de ieşire din spital, analize etc.), care se depun de către medicul de familie, de către aparţinător (soţ/soţie, rudă de gradul IV sau reprezentant legal) sau de către bolnav la direcţia de sănătate publică în a cărei rază teritorială domiciliază, împreună cu o cerere din partea bolnavului sau a aparţinătorului.
Schimbarea numelui
S.H., de 28 ani, din mediul urban, este interesat dacă poate obţine schimbarea pe cale administrativă a numelui copilului, în cazul în care copilul a fost recunoscut de către tată ulterior naşterii, iar tatăl a decedat între timp.
Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea. Este considerată ca întemeiată cererea de schimbare a numelui în cazul când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
Cui ne adresăm pentru infracţiuni împotriva unui minor?
R.U., de 30 ani, din mediul rural, întreabă cum poate face sesizarea cu privire la infracţiunile săvârşite împotriva unui minor.
Sesizarea săvârşirii unei infracţiuni se adresează organului de cercetare penală al poliţiei. Sesizarea se realizează la plângerea penală a reprezentantului minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani cu încuviinţarea reprezentantului legal (părinte sau tutore) sau din oficiu (când află pe orice cale că a fost săvârşită o infracţiune). În cazul infracţiunilor săvârşite asupra minorilor plângerea prealabilă nu este obligatorie.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.