Reguli privind ţinerea câinilor în apartamente M.D., de 50 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie dacă este reglementat regimul de deţinere a câinilor pe raza municipiului Oradea; în mod special, ar dori să cunoască prevederea legală referitoare la deţinerea câinilor în apartamente situate în locuinţe sau în clădiri cu mai multe apartamente. Conform articolului 8 din Regulamentul privind regimul de deţinere a câinilor pe raza municipiului Oradea, anexă la Hotărârea Consiliului Local al municipiului Oradea nr. 502, din 31 iulie 2006, creşterea câinilor în apartamente situate în blocuri de locuinţe sau în clădiri cu mai multe apartamente este condiţionată de obţinerea acordului scris a două treimi din numărul locatarilor de pe scara respectivă, atât pentru imobilele în care este constituită o asociaţie de proprietari, cât şi pentru cele unde nu există asociaţie. Acordul scris a două treimi din numărul locatarilor este necesar şi pentru creşterea şi întreţinerea câinilor în curţile comune ale imobilelor, deţinătorul fiind obligat să asigure un spaţiu împrejmuit câinelui (boxa) pentru creşterea gradului de siguranţă a locatarilor. Proprietarul sau deţinătorul temporar al câinelui are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru păstrarea liniştii publice (prevenirea zgomotelor şi lătrăturilor). Asociaţiile de proprietari au dreptul de a stabili, dacă e cazul, suma necesară pentru asigurarea şi menţinerea curăţeniei în imobil, ca urmare a prezenţei câinelui în spaţiile comune. Deţinătorii de câini au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea comportamentului canin agresiv. Dacă proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor, deşi sesizaţi, nu iau măsurile necesare prevăzute mai sus, poliţia sau reprezentantul primăriei poate dispune plasarea câinelui într-un adapost, în cazul în care pericolul avut în vedere se menţine. Este interzisă creşterea şi întreţinerea câinilor pe domeniul public al municipiului Oradea. Pentru distrugerile provocate domeniului public de către câine (deteriorarea mobilierului urban, spaţii verzi etc.) este răspunzător proprietarul câinelui. Constituie contravenţie nerespectarea acestor prevederi şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 300 şi 500 de lei. Acţiune în tăgada paternităţii M.H., de 25 de ani, din mediul rural, întreabă dacă poate introduce o acţiune în tăgada paternităţii, deoarece tatăl copilului ei nu este fostul soţ şi doreşte ca certificatul de naştere să fie conform situaţiei de fapt, punând de acord situaţia de drept cu cea reală. Conform art. 54 din Codul familiei paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită numai de soţ; moştenitorii acestuia pot continua acţiunea pornită de el. Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare. În toate cazurile, mama copilului va fi citată. Consacrarea prin dispoziţiile art. 54 din Codul familiei a dreptului la promovarea unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii prezumate doar în favoarea tatălui prezumtiv, cu excluderea mamei şi a copilului născut în timpul căsătoriei, în egală măsură titulari ai unui interes legitim în promovarea unei asemenea acţiuni, constituie o încălcare a principiului egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Faptul de necontestat că tatăl prezumtiv şi mama copilului pot avea şi, de regulă, au fiecare o motivaţie proprie şi distinctă în răsturnarea prezumţiei de paternitate nu poate fi reţinut ca un argument peremptoriu în justificarea regimului discriminatoriu instituit prin textul amintit. Esenţială din punctul de vedere care interesează aici este, dincolo de mobilurile particulare care pot fi diferite, raţiunea comună constând în asigurarea prevalenţei realităţii asupra ficţiunii. Totodată prevederile art. 54 din Codul familiei, în măsura în care refuză recunoaşterea şi pentru mamă a dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii prezumate, contravin şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie care consacră egalitatea dintre soţi ca unul dintre principiile pe care se întemeiază instituţia familiei. Cu referire la dispoziţiile art. 26 din Constituţie, prin consacrarea monopolului tatălui prezumtiv în promovarea acţiunii în tăgăduirea paternităţii prezumate, art. 54 din Codul familiei nu dă expresie exigenţelor textului constituţional, de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată, ci, dimpotrivă, relevă o imixtiune în aceasta, în măsura în care restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificaţie juridică unei realităţi biologice, făcând-o dependentă exclusiv de bunul plac al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime şi ale altor persoane. Se reţine, de asemenea, că textul criticat contravine şi alin. (2) al art. 26 din Constituţie, în condiţiile în care nu recunoaşte şi copilului dreptul la acţiune în contestarea paternităţii prezumate, împrejurare de natură să îi impună acestuia un anumit statut juridic stabilit prin voinţa altuia, pe care este ţinut să îl accepte în mod pasiv, fără a putea acţiona în sensul modificării sale, ceea ce nu poate avea decât semnificaţia unei negări a dreptului recunoscut oricărei persoane fizice prin articolul constituţional mai sus menţionat, de a dispune de ea însăşi. Recunoaşterea, în favoarea copilului, a dreptului la acţiune în contestarea paternităţii prezumate, ca expresie a dreptului constituţional al oricărei persoane de a dispune de ea însăşi, nu este de natură să încalce drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri şi, ca atare, nu este nici o justificare pentru încălcarea dispoziţiei constituţionale. Prin decizia nr. 349/2001, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 54 din Codul familiei, referitoare la posibilitatea de a introduce o acţiune în tăgada paternităţi exclusiv de către tatăl copilului, sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii. Din cele mai sus menţionate, rezultă că şi mama copilului are posibilitatea de a introduce o acţiune în tăgada paternităţii, alături de copil şi de tatăl acestuia. Sistarea încălzirii în mediul urban M.P., de 61 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte sistarea încălzirii pentru consumatorii de tip urban. Conform articolului 117 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 425/1994, începerea perioadei de încălzire pentru consumatorii de tip urban va avea loc dupa înregistrarea, timp de trei zile consecutiv, între orele 18,00 - 6.00, a unor valori medii zilnice ale temperaturii aerului exterior de +10GR.C sau mici, iar oprirea încălzirii se face după trei zile consecutive in care temperatura medie a aerului exterior depăşeşte +10 GR.C, între orele 18,00 - 6,00. Obligaţia prelungirii contractului de închiriere B.A., de 63 de ani, din mediul urban, vrea să afle dacă, conform reglementărilor legale în vigoare, ca proprietară, este obligată să închirieze chiriaşului actual locuinţa câştigată de ea în baza Legii 10/2001. Conform articolului 13 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură ocupate de sedii ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi imobile ocupate de personalul acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadă de trei ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură ocupate de sedii ale partidelor politice legal înregistrate se prelungesc de drept pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului. Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, adică în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altă locuinţă corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinţa ocupată. Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut mai sus, cauzată de neînţelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenţia acestuia de restrângere a suprafeţei locative, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract. Pentru chiriaşii persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum şi pentru cei ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie şi dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depăşi 25% din venitul net lunar pe familie. Drepturile donatorilor de sânge A.M., de 31 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie dacă au apărut reglementări în ceea ce priveşte dreptul donatorilor de sânge de a primi la fiecare donare o alocaţie de hrană sub forma tichetelor de masă. Conform articolului 3 din Norma Ministerului Sănătăţii Publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 13/04/2007 privind dreptul donatorilor de sânge de a primi la fiecare donare o alocaţie de hrană sub forma tichetelor de masă, donatorii de sânge au dreptul să primească pentru fiecare donare de sânge o alocaţie de hrană sub forma a 7 (şapte) tichete de masă pentru produse alimentare. Cheltuielile aferente drepturilor prevăzute mai sus se suportă de la bugetul de stat. De asemenea, conform actului normativ amintit, se interzice donatorului de sânge şi componente sanguine utilizarea tichetelor de masă pentru achiziţionarea altor produse decât cele alimentare; primirea unui rest de bani la tichetul de masă în cazul în care suma corespunzătoare produselor alimentare solicitate este mai mică decât valoarea nominală a tichetului de masă; comercializarea tichetelor de masă.