Cine beneficiază de asistenţă judiciară gratuită?

C.F., 46 de ani, din mediul rural, doreşte să afle în ce condiţii poate beneficia de asistenţă judiciară gratuită.

Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. Ordonanţa de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Ajutorul public judiciar se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale. Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită. Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, în oricare dintre formele arătate mai sus, fără a putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Beneficiază de ajutor public judiciar în formele arătate persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei.

Arestarea preventivă a unui minor?

F.G., 38 de ani, din mediul urban, vrea să afle dacă un minor poate fi arestat preventiv.

Potrivit articolului 160 litera h din Codul de Procedură Penală, minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altă măsură preventivă nu este suficientă. Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecăţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau menţinerea ei în cursul judecăţii nu poate fi dispusă decât în mod excepţional. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 şi 16 ani poate fi prelungită în cursul urmăririi penale până la 180 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale,de fiecare dată cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani se efectuează periodic în cursul judecăţii, dar nu mai târziu de 40 de zile. Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.

Revocarea unui contract de donaţie

F.T., 20 de ani, din mediul urban, întreabă dacă poate cere revocarea unui contract de donaţie, încheiat anterior naşterii sale, de către un părinte, în beneficiul unui terţ.

Potrivit articolului 836 din Codul Civil, donaţia se revocă de drept în cazul în care donatorul nu avea niciun copil sau alt descendent în momentul încheierii contractului de donaţie şi posterior i se naşte un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei (legitim sau natural). Revocarea se produce de drept indiferent de felul sau valoarea donaţiei (directă, indirectă, dar manual), cu excepţia donaţiei între soţi care, fiind revocabilă prin voinţa soţului-donator, nu se supune revocării de drept pentru survenienţă de copil (articolul 937 alineatul 3 Cod Civil). Având în vedere că această revocare se produce mai mult în interesul copilului, ea nu poate fi înlăturată printr-o clauză contrară din contractul de donaţie sau printr-un act de renunţare ulterior naşterii copilului, expresă sau tacită, sau de confirmare din partea donatorului. Cu toate acestea, există posibilitatea refacerii donaţiei după naşterea copilului, dar cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege ( formă autentică), donaţie ce nu va mai fi revocabilă pentru survenienţă de copil.
Astfel, în caz de litigiu instanţa nu pronunţă, ci numai constată revocarea, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege. Pe de altă parte, datorită revocării de drept, acţiunea în restituire poate fi intentată nu numai de către donator, ci şi de către succesorii săi în drepturi, inclusiv creditorii pe calea acţiunii oblice. Potrivit legii (articolul 840 Cod Civil coroborat cu articolul 21 din Decretul nr. 167/1958), acţiunea în restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobândită de drept - se prescrie după 30 de ani de la naşterea copilului. După expirarea termenului de prescripţie extinctivă, donatorul continuă să deţină bunul în această calitate, cu consecinţa aplicării regulilor de fond ale donaţiei (raport, reducţiune).


Cine poate fi asistent personal?

G.P., 35 de ani, din mediul urban, doreşte să afle condiţiile necesare pentru a deveni asistent personal al unei persoane cu handicap grav în baza unui contract de muncă.

Potrivit normelor metodologice referitoare la condiţiile de încadrare, drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap grav, aprobate prin Hotărârea Guvernului 427/2001 asistentul personal al persoanei cu handicap acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare şi integrare socială a persoanei cu handicap, elaborat de comisiile de expertiză medicală pentru adulţii cu handicap, respectiv de comisiile de expertiză medicală a copilului cu handicap. Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi; b) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei de asistent personal; c) are capacitate deplină de exerciţiu; d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate; e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum şi a soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane decât cele menţionate mai sus; f) semnează un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral programul individual de recuperare şi integrare socială a persoanei cu handicap grav, în cazul existenţei unui astfel de program. Contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primarul localităţii de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă, stabilită potrivit legii, a persoanei cu handicap grav, pe baza hotărârii consiliului local. Contractul individual de muncă se întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă, iar cel de-al treilea exemplar se transmite inspectoratului de stat teritorial pentru persoanele cu handicap, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia. Contractul individual de muncă se încheie pe durată determinată, în funcţie de valabilitatea certificatului de persoană cu handicap, dar nu mai mult de un an, cu posibilitatea prelungirii. Pentru asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav, al căror certificat de persoană cu handicap are valabilitate permanentă, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.