Curier cetăţenesc

P.T., de 26 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie ce trebuie să conţină o petiţie adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Conform art. 9 şi următoarele din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 06/05/2008, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea ori propunerea formulată în scris şi transmisă Consiliului printr-un mijloc legal (poştă, fax, e-mail) sau oral, prin notă de audienţă. În cazul sesizării orale se întocmeşte o notă, care cuprinde elementele petiţiei şi se constituie în petiţie cu acordul petentului. Petiţia poate fi formulată personal şi în nume propriu sau prin reprezentant. Când petiţia este formulată prin reprezentant, se va alătura înscrisul doveditor al calităţii sale. Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa. Petiţia privind acte sau fapte de discriminare va cuprinde: numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, se va arăta domiciliul ales, unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluţionarea petiţiei; numele şi calitatea celui care reprezintă partea, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional; obiectul petiţiei; arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază petiţia; arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; semnătura. Petiţia poate fi completată cu noi capete de cerere până la primul termen de audiere, sub sancţiunea decăderii. Petiţiile anonime, transmise prin orice mijloc, se vor clasa. Petiţiile transmise prin orice mijloc, în care nu se precizează domiciliul sau reşedinţa petentului, pot fi luate în considerare, dacă există indicii că datele respective vor fi comunicate ulterior. În cazul în care un petent adresează mai multe petiţii cu acelaşi obiect, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi obiect, aceasta se clasează la numărul iniţial, menţionându-se faptul că s-a răspuns. Autosesizarea cu privire la orice situaţie, anunţ sau eveniment, în privinţa cărora există indicii cu privire la existenţa unor fapte care presupun săvârşirea unei fapte de discriminare, poate fi iniţiată de oricare membru al Colegiului director, prin întocmirea unei note de autosesizare, motivată. Petentul poate să renunţe la petiţie fie verbal, în şedinţa Colegiului director, fie prin cerere scrisă. Renunţarea la petiţie se consemnează prin hotărâre a Colegiului director. Colegiul director al Consiliului dispune măsuri specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării. Comunicarea actelor de procedură se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului şi confirmarea primirii acestuia. Citaţia va cuprinde: numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului; data şi ora audierii; locul audierii; numele şi calitatea părţilor; parafa instituţiei şi semnătura titularului de dosar. Citaţia va fi transmisă părţilor cu cel puţin 5 zile înaintea termenului pentru şedinţa de audiere a Colegiului director. Termenul poate fi şi mai scurt, în funcţie de aprecierea Colegiului director. Petiţia adresată Consiliului se înregistrează în Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei şi, pe baza rezoluţiei preşedintelui, se înaintează Compartimentului asistenţă - Colegiul director. Petiţia sau autosesizarea, după caz, se constituie în dosar. Repartizarea dosarelor către membrii Colegiului director se realizează de către coordonatorul Compartimentului asistenţă -Colegiul director, în ordinea alfabetică a numelor acestora. Dosarul primeşte un număr conform evidenţei ţinute de Compartimentul asistenţă - Colegiul director, care redactează şi răspunsul iniţial. Răspunsul iniţial se comunică în scris petentului şi conţine: numărul şi data înregistrării petiţiei, numărul de dosar, numele părţilor din dosar, obiectul petiţiei, unde este cazul şi numele membrului din Colegiul director, titular de dosar. Dosarul cuprinde un opis referitor la documente. Filele dosarului se numerotează. Întocmirea, actualizarea opisului şi numerotarea filelor se realizează de către personalul din cadrul Compartimentului asistenţă - Colegiul director, sub controlul titularului de dosar. Compartimentul asistenţă - Colegiul director înaintează de îndată titularului de dosar, membru al Colegiului director, petiţia sau autosesizarea constituită în dosar. Evidenţa repartizărilor este ţinută de coordonatorul Compartimentului asistenţă - Colegiul director. La primirea petiţiei titularul de dosar verifică petiţia şi, în cazul în care constată anumite lipsuri, pune în vedere petentului să completeze petiţia de îndată. În cazul în care petiţia a fost primită prin poştă, petentului i se comunică în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca până la termenul acordat să facă completările necesare. Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Membrii Colegiului director, din oficiu, pot ridica excepţia tardivităţii introducerii petiţiei când în mod vădit constată depăşirea termenului de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care petentul ori persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Excepţia de tardivitate a introducerii petiţiei poate fi ridicată de reclamat sau de membrii Colegiului director în cursul soluţionării petiţiei. Excepţia de tardivitate a introducerii petiţiei se pune în dezbaterea petentului sau a persoanei interesate care sesizează Consiliul, pentru a-şi formula punctul de vedere. Colegiul director acordă un termen petentului sau părţii interesate pentru a comunica punctul de vedere. Colegiul director soluţionează excepţia de tardivitate a introducerii petiţiei după solicitarea punctului de vedere al petentului sau al părţii interesate care a sesizat Consiliul. Necomunicarea punctului de vedere la termenul acordat nu împiedică soluţionarea petiţiei. Consiliul soluţionează excepţia de tardivitate a introducerii petiţiei prin hotărâre a Colegiului director. În situaţia respingerii excepţiei de tardivitate a introducerii petiţiei aceasta se motivează odată cu fondul, în hotărârea prin care se soluţionează petiţia, potrivit prezentei proceduri interne. Membrii Colegiului director, din oficiu, pot ridica excepţia de necompetenţă când în mod vădit constată că petiţia formulată nu este de competenţa Consiliului. Excepţia de necompetenţă poate fi ridicată de reclamat sau de membrii Colegiului director şi în cursul soluţionării petiţiei. Excepţia de vădită necompetenţă se pune în dezbaterea petentului sau a persoanei interesate care sesizează Consiliul, pentru a-şi formula punctul de vedere. Colegiul director acordă un termen petentului sau părţii interesate pentru a comunica punctul de vedere. Consiliul soluţionează excepţia de vădită necompetenţă după solicitarea punctului de vedere al petentului sau al părţii interesate care a sesizat Consiliul. Necomunicarea punctului de vedere la termenul acordat nu împiedică soluţionarea petiţiei. Consiliul soluţionează excepţia de vădită necompetenţă prin hotărâre a Colegiului director. Membrii Colegiului director, din oficiu, pot ridica excepţia lipsei obiectului petiţiei când constată că obiectul petiţiei este în mod vădit nefondat, raportat la domeniul de competenţă. Excepţia obiectului vădit nefondat sau lipsei obiectului petiţiei se pune în dezbaterea petentului sau a persoanei interesate care sesizează Consiliul, pentru a-şi formula punctul de vedere. Colegiul director acordă un termen petentului sau părţii interesate pentru a comunica punctul de vedere. Colegiul director soluţionează excepţia după solicitarea punctului de vedere al petentului sau al părţii interesate care a sesizat Consiliul. Necomunicarea punctului de vedere la termenul acordat nu împiedică soluţionarea petiţiei. Consiliul soluţionează excepţia prin hotărâre a Colegiului director. În situaţia respingerii excepţiei prin reţinerea obiectului aceasta se motivează odată cu fondul în hotărârea prin care se soluţionează petiţia, potrivit prezentei proceduri interne. Reclamatului i se comunică copii de pe petiţie, precizându-se că se depune la dosar punctul său de vedere cu privire la obiectul petiţiei. Punctul de vedere al reclamatului va cuprinde: numele, domiciliul sau reşedinţa ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul. Dacă reclamatul locuieşte în străinătate, se va arată domiciliul ales, unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluţionarea petiţiei; numele şi calitatea celui care reprezintă partea, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional; excepţiile de procedură pe care reclamatul le ridică la cererea petentului; răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale petiţiei; dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, reclamatul va arătă numele şi domiciliul lor; semnătura.

Cât trebuie să fie patrimoniul iniţial al unei societăţi?

L.E., de 37 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie cât trebuie să fie patrimoniul iniţial al unei asociaţii.

Conform art. 6 al. 2 lit. f din Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, patrimoniul iniţial al asociatiei, activul patrimonial la constituirea asociaţiei trebuie să fie în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii acesteia; acesta poate fi alcătuit din aport în natură şi/sau în bani al asociaţilor.În cazul aportului în natură, forma autentică a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie. Conform art. 1 şi 2 din hotărârea nr. 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară, începând cu 1 ianuarie 2008, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata se stabileşte la 500 lei lunar, iar începând cu 1 iulie 2008, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata va fi de 540 lei lunar.

Cum se pedepseşte primirea de foloase necuvenite?

G.K., de 53 de ani, din mediul rural, întreabă care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte primirea de foloase necuvenite.

Conform art. 256 din Codul Penal, primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Stingerea datoriei vamale

M.E., de 23 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie care sunt prevederile legale referitoare la stingerea datoriei vamale.

Conform art. 256 din Codul Vamal, fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescripţie extinctivă şi la imposibilitatea recuperării datoriei vamale în cazul constatării pe cale judecătorească a insolvabilităţii debitorului, datoria vamală se stinge prin: a) plata cuantumului drepturilor; b) remiterea cuantumului drepturilor; c) invalidarea declaraţiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor; d) confiscare; e) distrugerea prin dispoziţia autorităţii vamale; f) abandonul în favoarea statului; g) pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau forţei majore; h) scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere. Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute mai sus la lit. d)-h) operează numai dacă situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor.

Cine suportă cheltuielile în cazul executării silite?

O.L., de 49 de ani, din mediul urban, vrea să afle cine plăteşte cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită potrivit Codului de Procedură Fiscală.

Conform art. 168 din Codul de Procedură Fiscală, cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului. Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate. Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organele de executare, din bugetul acestora. Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit. Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.

Dispensă pentru consultaţii în cazul gravidelor

E.L., de 28 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie dacă gravidele pot primi de la angajator dispensă pentru consultaţii prenatale.

Conform art. 17 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale în limita a maximum 16 ore pe lună, fără a le fi afectate drepturile salariale. Salariata în cauză este obligată să prezinte adeverinţă medicală privind efectuarea controalelor pentru care s-a învoit. Procedura de aplicare a prevederilor precedente se stabileşte prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.

Prescrierea dreptului de a stabili obligaţii fiscale

A.L., de 56 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie în ce termen se prescrie dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.

Conform art. 91 şi următoarele din Codul de Procedură Fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripţie a dreptului începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, dacă legea nu dispune altfel. Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Acest termen curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Termenele prevăzute mai sus se întrerup şi se suspendă în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun. Termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale se suspendă pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecţiei fiscale şi momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale. Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală.