Biserica este lăcaşul sfânt, Casa lui Dumnezeu zidită de oameni în satul sau oraşul lor. Aici găsesc ei liniştea sufletului şi trupului lor. Aici sunt mai aproape de Dumnezeu, unde îi pot aduce mulţumiri şi laude că i-a creat, le-a dat înţelepciune, minte, darul de a gândi, judeca, precum le-a dat graiul prin care pot vorbi cu semenii lor.

Aici îi pot cere iertare Domnului pentru faptele necuviincioase, se pot ruga şi căi, pot plânge sau pot cânta. Când trec pragul bisericii ortodoxe înfăţişarea li se schimbă în bine, gândul, sufletul se descarcă de poverile de zi cu zi.
Stimate cititorule, acum, la 85 de ani, am găsit de cuviinţă că trebuie să scriu şi să las un scurt istoric al bisericilor ortodoxe din satul Copăcel, pe care străbunii noştri le-au construit de la înfiinţarea satului şi până în zilele noastre. În mod real, satul nostru a luat fiinţă cu 620 de ani în urmă, dar numai în anul 1508 a fost atestat documentar, adică cu 500 de ani în urmă, cu 243 de ani mai târziu decât satele din jur: Borşa, Săcădat, Sărand şi Chijic, care au în jur multe păşuni. Prima biserică din lemn acoperită cu şindrilă a fost construită cu 650 de ani în urmă. A doua biserică tot din lemn acoperită cu şindrilă a fost construită în 1778, iar în 1948 a fost demolată şi vândută, iar construcţia frumoasei biserici de azi a fost terminată în 1938, fiind sfinţită în anul 1943.