România se află pe unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte decesele cauzate de afecţiuni cerebro-vasculare, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Persoanele care supravieţuiesc unui atac vascular cerebral se confruntă în general cu invalidităţi de diferite grade de severitate.

Bolnavii cronic cu sechele în urma unei astfel de afecţiuni reclamă că statul român nu le oferă nici un ajutor financiar, sub forma indemnizaţiei de handicap bunăoară, întrucât Ordinul 762/2007 nu include toate formele de atac vascular cerebral în rândul bolilor cu potenţial de încadrare în handicap. Dosarele bolnavilor cronic cu sechele AVC sunt respinse sistematic de comisia de încadrare în grad de handicap. Mai mult decât atât, cei care, totuşi, obţin certificatul de handicap sunt încadraţi pe alte considerente, ţinându-se seama de alte diagnostice, nu de sechelele AVC cum ar fi: poliartrită reumatoidă, osteoporoză sau probleme oculare. Acest lucru înseamnă că, pe lângă ajutorul material care le este refuzat, nu pot beneficia nici de serviciile unui asistent personal, întrucât de acest drept beneficiază  exclusiv persoanele cu handicap grav. Contextul legislativ actual este o piedică majoră pentru bolnavii cronic cu sechele AVC, motiv pentru care, înainte de toate, s-ar impune elaborarea unei legislaţii corespunzătoare.

Servicii socio-medicale pentru bolnavi cu AVC

Acest tip de servicii sunt oferite de spitale cu profil de recuperare, cum ar fi Spitalul de Recuperare din Băile Felix, Casa de Asigurări de Sănătate - tratamente sau servicii medicale pentru bolnavii cronic înscrişi în programele naţionale de sănătate, furnizori de servicii medicale la domiciliu, dar numai în limita fondurilor care pot fi apreciate ca fiind simbolice pentru acest domeniu. Fundaţia Ruhama a organizat anul trecut o întâlnire cu parlamentarii bihoreni, pentru a prezenta o serie de propuneri de modificare a legislaţiei, printre care şi cea referitoare la Ordinul 762/2007 privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în handicap. Membrii familiilor bolnavilor cronic cu sechele AVC prezenţi în sală la întâlnirea cu parlamentarii bihoreni speră ca schimbarea legislaţiei să fie asumată de unul dintre aleşii judeţului. Pentru că se poate!

Exemplul unui caz real

Doamna R.F., din mediul urban, ne spune că în data de 17 septembrie 2009 soţul ei a suferit un atac vascular cerebral. Peste încă două săptămâni a urmat un nou atac vascular, soţul doamnei rămânând paralizat. Costurile tratamentului se ridică la un  137,5 lei, sumă la care din 3 în 3 luni se adaugă încă 400 lei pentru un adjuvant care se foloseşte în astfel de cazuri. După multiple încercări a fost încadrat în gradul II de handicap, însă nu pentru sechelele AVC, care îl ţintuiesc la pat, ci pentru deficienţe de vedere. În fiecare an trebuie să meargă la reevaluare, în ciuda faptului că este paralizat.

Această rubrică este realizată de asociaţiile şi fundaţiile membre ale Coaliţiei pentru Consolidarea Sectorului ONG din judeţul Bihor, coaliţie iniţiată de Fundaţiei Ruhama.