Îi vedem zilnic trecând tăcuţi pe lângă noi, cu privirea întoarsă mai mult spre suflet. Sunt părinţii, bunicii şi străbunicii noştri. Ei reprezintă istoria fiecărei familii şi gloria neamului nostru. Cred că numai la vârsta senectuţii înţelegem cu adevărat căderea frunzelor şi venirea toamnei. Poate că ai fost cândva un stejar falnic, dar, acum, dezvelit de podoaba decorativă, eşti trist şi te simţi lăsat în bătaia vântului. Podoaba a căzut, însă, în trunchiul falnic de altădată seva este vie. Această sevă este înţelepciunea şi filozofia vieţii, care nu se ofilesc niciodată.
Una dintre cele zece porunci spune să îi cinsteşti pe mama şi pe tatăl tău, iar înţelepciunea populară spune că cine nu are bătrâni să îşi cumpere. Să încercăm să îi înţelegem şi să îi ajutăm, dându-le un dram din dragostea noastră pe care ei ne-au dat-o de-a lungul vieţii. Şi să nu uităm că timpul trece nemilos de repede.
La mulţi ani, tuturor celor dragi nouă!