Într-un loc deosebit de pe strada Bihorului din Oradea, printre vegetaţia luxuriantă compusă din arbori viguroşi, împrejmuită cu garduri pe care se înalţă ierburi spontane, în cadrul depoului de locomotive Oradea, se pot vedea obiecte vechi din arsenalul CFR-iştilor.

Aici zac două locomotive fabricate la începutul secolului trecut, care au pus în mişcare zeci de ani trenuri personale sau de marfă, ele fiind acţionate cu aburi şi alimentate cu cărbuni. Una dintre ele, spune C.I., un fost mecanic de locomotivă, acum în vârstă de 86 de ani, a constituit pe vremuri vehiculul care a tractat chiar şi trenul regal în periplu prin ţară. Acestea sunt în stare bună de funcţionare, păstrate doar ca relicve. Obiecte de muzeu pot fi considerate şi cantoanele CFR, înzestrate până mai ieri cu aparate şi personal de supraveghere şi de întreţinere a căilor ferate, fiind şi locuinţe pentru cantonieri. Acest personal se trezea în zorii zilei şi verifica cu atenţie fiecare şurub de pe şine pe o distanţă de kilometri. Între halta CFR Aleşd şi gara Vadu Crişului, pe o distanţă de numai 15 km, erau situate trei cantoane de pază. Acum au ajuns relicve... istorice. Unele sunt distruse sau, în cel mai "fericit" caz, au devenit locuinţe pentru boschetari. Drezinele, vehicule acţionate manual sau cu pedale, erau folosite pentru controalele la calea ferată şi cantoanele de supraveghere. Regulile CFR erau stricte, ca la armată. Aceste lucruri nu prea sunt cunoscute de tineretul de astăzi, spune I. P., din satul Josani, fost ceferist, cu o vechime de peste 38 de ani. Nu se înregistrau deraieri ale trenurilor, ca acum, nici erori umane în dirijarea circulaţiei trenurilor. Probabil că înaintaşii noştri au fost mult mai bine pregătiţi profesional, dacă nu chiar şi mai deştepţi decât cei care cred, astăzi, că totul li se cuvine...