Chimenul sau chimionul (Carum carvi) este o plantă ierboasă, numită popular şi secărică. Fructele de chimen, bogate în ulei volatil, ulei gras şi proteine au întrebuinţări multiple, atât în fitoterapie, cât şi în alimentaţia omului. Fitoterapia recomandă remediile din chimen în fluidizarea secreţiilor bronhice şi calmarea colicilor intestinali. Pulberea de fructe, aproximativ 1 g, se amestecă în puţină miere de albine şi se consumă de 3 ori/zi, după masă.

De asemenea, infuzia de chimen este un bun stimulent digestiv în cazul lipsei poftei de mâncare sau în calmarea colicilor la bebeluşi. Se face infuzie din 5 g de fructe mărunţite la 1/2 l de apă şi se consumă câte 1/2 de cană la fiecare masă, ca stimulent digestiv. Ceaiul pentru combaterea colicilor se face din câteva fructe mărunţite peste care se adaugă apă fiartă; se infuzează timp de 3-5 minute, se strecoară şi se dă cu linguriţa sau în biberon pentru colicile bebeluşilor. Infuzia preparată dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe la o ceaşcă de apă are proprietatea de a elimina gazele din stomac (carminativ) la cei care suferă de balonări, măreşte cantitatea de lapte femeilor care alăptează, reglează funcţiile stomacului, combate inflamaţiile intestinale şi măreşte diureza.
Infuzia de chimen poate fi folosită şi pentru spălături oculare, iar cataplasmele din frunze de chimen se pot folosi pentru tratarea unor umflături ale pielii. În alimentaţie, fructele acestei plante se folosesc ca ingrediente la prepararea supelor, lichiorurilor, prăjiturilor.