În scopuri terapeutice se folosesc scoarţa ramurilor şi seminţele (castanele), care se adună în lunile septembrie şi octombrie.
Se evidenţiază acţiunea lor antiinflamatoare, vasoconstrictoare venoasă, hemostatică, fotoprotectoare, decongestionantă. Prezintă o serie de efecte terapeutice valoroase, confirmate experimental cât şi clinic. Coaja brună de pe castane conţine saponozide triterpenice, printre care escina, cu proprietăţi venotonice, vasoconstrictoare şi antiinflamatoare, care diminuează durerile musculare şi edemele membrelor inferioare. Tinctura se prepară astfel: 40 g coajă brună se taie în bucăţi mărunte, se lasă să se usuce şi se macerează 20-30 de zile în 200 ml alcool de 70°, agitând conţinutul de mai multe ori în acest răstimp, după care se filtrează şi se păstrează în sticle brune bine astupate. Remediul este indicat intern (20-30 de picături, de 2-3 ori pe zi, în puţină apă, înainte de masă, timp de 15-20 de zile pe lună şi se repetă la câteva luni, cât este necesar) şi extern (sub formă de unguente şi supozitoare), atât în tratamentul varicelor, ulcerului varicos, flebitelor, tromboflebitelor cît şi hemoroizilor sau edemelor traumatice. Extern, în acelaşi timp cu tratamentul intern, se unge regiunea afectată prin masaj uşor în sensul circulaţiei de întoarcere, o dată sau de două ori pe zi, cu unguent preparat astfel: 100 ml tinctură de castan sălbatic, 100 g lanolină anhidră şi 20 g vaselină. Se recomandă ca tratamentul să se aplice numai cu acordul şi sub controlul medicului.