​Înfrângerea Bulgariei a reintrodus România în planurile Aliaţilor, care mizau pe o mobilizare rapidă a armatei. Regele Ferdinand, care a reuşit mai bine de şase luni să amâne ratificarea Tratatului de pace de la Bucureşti, a respins oferta de a poziţiona România neutră faţă de Puterile Centrale şi să renunţe la Transilvania. Sfârşitul războiului era aproape, dar România era nevoită să se pregătească pentru o altă confruntare militară.

​În vara şi toamna anului 1918, trupele Aliate lansează mai multe ofensive care vor demola Frontul de Vest şi pe cel din Balcani. În România veştile despre întorsătura favorabilă pe care a luat-o războiul a provocat euforie, iar armata română se pregătea să reintre în luptă.

Au trecut şase luni amare din momentul semnării Păcii de la Buftea. România era învinsă, capitala ocupată, iar regele Ferdinand supus unei presiuni constante să ratifice documentul care lăsa ţara la cheremul Puterilor Centrale. În primăvară lui 1918 germanii lansează ofensiva de primăvară. Soarta războiului urma să se schimbe.

​În preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, istoricul Florian Dudaș dezvăluie un fascinant document al mărețului eveniment, anume Albumul Istoric original ce a aparținut marelui om politic de obârșie din sudul Bihorului istoric Vasile Goldiș. Lucrarea constituie, în felul ei, o carte-document.

​Declaraţia de autodeterminare naţională a avut un justificat ecou în epocă, realitate ce se desprinde din numeroase comentarii publicistice, din unele documente şi aprecieri formulate ulterior de participanţii la Conferinţa de la Oradea.

În lupta pentru desăvârşirea procesului de făurire a statului naţional unitar român, Conferinţa de la Oradea, din 12 octombrie 1918, cu prilejul căreia liderii mişcării naţionale a românilor de dincoace de Carpaţi au elaborat un document politic remarcabil - Declaraţia de autodeterminare naţională a celor peste trei milioane şi jumătate de români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş - se situează printre momentele decisive.

Au trecut mai bine de 100 de ani de la plecarea bunicului pe front ca ostaș înrolat în Armata Austro-Ungară.

Elitele burgheze și rurale românești, împreună cu cele religioase, promotoare ale ideii de naționalitate s-au aflat în fruntea luptei naționale care să permită națiunii române dezvoltarea sa în deplină libertate.

Consideraţii privind evoluţia principiului de autodeterminare naţională până în anul 1918. Anul acesta se împlinește un secol de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, eveniment care a încheiat etapa finală a procesului de unificare politică a românilor, începută în martie 1918, prin unirea Basarabiei cu România și continuată, în noiembrie 1918, prin unirea Bucovinei cu țara-mamă.

Pe 27 iulie 2018, vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a afirmat, la Băile Tuşnad, că Ungaria nu va onora Ziua Naţională a României de la 1 decembrie şi a solicitat intempestiv „autonomia“ pentru maghiarii din Transilvania prin apel la Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia. Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop a reacţionat la această declaraţie: „Eu am o singură rugăminte, nimic altceva. Vă rog frumos să citiţi, să recitiţi declaraţia de la Alba Iulia“.