Descoperirea unui poet la Nucet: Alexandru Lazea

De la Vaşcău, întregul grup s-a deplasat la Nucet la biblioteca de aici, iar  responsabila acesteia, d-na Talida Bâte a pregătit o mică gustare pentru oaspeţi, după ce un poet local din Nucet, Alexandru Lazea, acum student la filologie în Timişoara a recitat din creaţiile proprii. Au recitat şi poeţii Nicolae Brânda, Paşcu Balaci, Alexandru Sfârlea şi Emil Neşiu. La capitolul amintiri, Paşcu Balaci a relatat că pe vremea când venea ca şcolar în vizită la o mătuşă a sa din Nucet, pe coasta muntelui din apropiere era înscris cu litere uriaşe şi în mod ipocrit cuvântul PACE, dar sub locul acestor litere se lucra intens pentru... război, războiul rece,  întrucât se exploata de către sovietici cel mai bun uraniu din lume pentru bombele atomice pe perioada anilor 1952 - 1958. Membrii cenaclului au putut să vadă o serie de fotografii ale utilajelor ruseşti care exploatau zăcământul de uraniu în cadrul societăţii mixte sovieto-române SOVROMCUARŢIT. Apoi întregul grup a realizat o fotografie pe treptele casei de cultură din Nucet şi care poartă numele Ioan Davideanu, poetul care a trăit multă vreme aici şi care a semnat în primul număr al revistei „Familia” din anul 1965.

La monumentul martirilor ţărani din satul Sighiştel

Grupul de scriitori s-a deplasat apoi la „Monumentul martirilor din satul Sighiştel”, unde au depus flori şi coroane şi unde poeta Georgeta Lazăr a recitat un poem dedicat celor care au fost ucişi în luna aprilie 1919: Ștefan a lui Simion, Ghergar Vasile, Paşca Ilie a Ciontului, Tuduc Costan a Licuţii, Boldor Vasile, Boldor Maria, Roman Măriuca, Haneş Ileana, Paşca Anisie a Lii Costi...

Alte victime ale terorii maghiare şi bolşevice din primăvara anului 1919, din partea locului, au fost: Nicolae Bogdan din Vaşcău, Vasile Beduc din Câmp, Todor Terebenţ din Pietroasa, Toma Petrişor şi Gheorghe Tulvan din  Sălişte, Iacob Friech din Criştior, Elena Truse şi Ștefan Ghergor din Băiţa, Gheorghe Pălcuţ din Finiş, Gheorghe Cuc din Nimăieşti, Ioan Măduţa din Belejeni, Popa Ioan a lui Oţel din Șebiş, Ioan Bonchiş din Poieni de sus. Dar ne oprim, rememorând cuvintele tolerante şi înţelepte, scrise de un jurnalist bihorean contemporan cu tristele evenimente ale represiunii: (...) şi câte şi mai câte mişelii de acestea am putea înşira aici. Dar nu le mai pomenim, că ni se rupe inima. Și ar trebui să scriem o carte mai groasă decât Cazania cea bătrână (...) - Gheorghe Tulbure - 15 dcembrie 1918.

Slăvită fie amintirea acestor martiri ai Bihorului, acum la ora astrală a împlinirii unui veac de la Marea Unire de la Alba Iulia!

Oaspeţii obosiţi au fost invitaţi apoi la Șebiş, la masă, de generoasa gazdă Antiţa chiar la mesele aşternute sub căput, adică sub podul casei părinteşti a poetului Paşcu Balaci. O ploaie binefăcătoare a mai potolit arşiţa zilei, membrii Cenaclului s-au socotit, după titlul unei cunoscute piese de teatru de Richard Nash (Omul care aduce ploaia - The Rainmaker), devenit apoi şi film, oamenii care aduc ploaia... şi sperăm că şi un dram necesar de informaţie despre oamenii de cultură importanţi ai Bihorului...

(Va urma)

Cronicar