Prilejuit de prăznuirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul - care în Țara Moților se bucură de o cinstire aparte - acest moment a fost o adevărată sărbătoare a harului, a credinței și a comuniunii întru Hristos.

În ziua de 20 iulie a anului 2025, anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române, în cea dea a șasea duminică după Pogorârea Sfântului Duh - a Vindecării slăbănogului din Capernaum și totodată prăznuirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul - la Schitul Vârtop, a avut loc un eveniment de profundă îmsemnătate duvohnicească, ce va rămâne întipărit în memoria locului și în inimile credincioșilor: sfințirea crucilor ce vor fi așezate pe turla principală și pe acoperișul pridvorului noii biserici a schitului.

Schitul Vârtop, aflat din punct de vedere canonic sub ascultarea Mănăstirii Izbuc, a fost martorul unei zile pline de lumină și sfințenie, în care credincioșii s-au adunat în număr mare, cu sufletele deschise spre cele cerești. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Cetății Oradiei Mari, și sub atenta purtare de grijă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, starețul Mănăstirii Izbuc, toate cele rânduite pentru această sfântă prăznuire s-au desfășurat în bună rânduială, cu pace și evlavie. Astfel, sfintele slujbe au început dis-de-dimineață, cu Slujba Aghiasmei Mici (sfințirea apei), prin care toată zidirea s-a curățit și sfințit. A urmat Acatistul Sfântului Proroc Ilie, mare ocrotitor și rugător pentru lume în fața Lui Dumnezeu.

Sfântul Ilie, omul de foc și prorocul rugăciunii, este modelul neclintit al mărturisirii credinței, iar pomenirea lui aduce întotdeauna cu sine o chemare spre pocăință, rugăciune stăruitoare și curaj duhovnicesc.

Sfânta Liturghie a fost punctul central al zilei, locul întâlnirii tainice cu Hristos, unde credincioșii s-au împărtășit cu Sfintele Taine, întărindu-se în credință și în nădejde. După Sfânta Liturghie, s-a săvârșit Taina Sfântului Maslu - izvor de vindecare trupească și sufletească, dar și o mărturie a lucrării nemijlocite a Duhului Sfânt în Biserică.

Momentul culminant al zilei a fost slujba de sfințire a crucilor ce vor fi așezate pe turla principală și pe acoperișul pridvorului. Crucea este semnul iubirii jertfelnice a lui Hristos, dar și semnul biruinței asupra morții și a păcatului. Ea este „lauda creștinilor, armă împotriva diavolului, pavăza credinței și cheia Raiului”. Sfințirea acestor cruci nu este doar un act simbolic sau arhitectural, ci un moment de consacrare duhovnicească a unui loc care va deveni altar de rugăciune pentru generații întregi. Prin aceste cruci, Hristos Domnul Se înalță peste Schitul Vârtop, binecuvântând întreaga obște monahală, pe toți închinătorii și locuitorii întregii regiuni.

Sfințirea acestor cruci, în zi de mare praznic, cu prezența clerului și poporului credincios, a reprezentat un moment istoric pentru această zonă montană binecuvântată. Este continuarea activităților din viața schitului și un semn văzut al lucrării nevăzute a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Prin acest act, Schitul Vârtop devine un far duhovnicesc și o chemare la întoarcerea către Hristos, într-o lume tot mai fragmentată și tulburată. Crucile, ce se vor înălța pe noua biserică, sunt mărturia vie a credinței strămoșești, purtate cu jertfă de înaintașii noștri și păstrate cu vrednicie de fiii Bisericii de astăzi.

La toate aceste sfinte rânduieli dedicate zilei au fost prezenți numeroși ieromonahi și preoți, sub protia Preacuviosului Părinte Arhimandrit și Stareț Mihail Tărău, înfrățindu-se în rugăciune și slujire, iar mulțimea de credincioși a dat mărturie de setea duhovnicească tot mai vie din inimile oamenilor, creându-se astfel o sărbătoare a unității și a credinței lucrătoare prin iubire.

Ziua de 20 iulie 2025 va rămâne în cronica duhovnicească a așezământului monahal de la Vârtop ca un reper de har, comuniune și mărturisire ortodoxă autentică. Sub ocrotirea Sfântului Ilie și a Crucii lui Hristos, acest loc se arată a fi un liman de mântuire și altar al nădejdii pentru toți cei care caută liniște, rugăciune și întoarcere la Dumnezeu.

Sfințirea crucilor nu este doar o lucrare de zidire, ci mai ales una de înălțare a sufletelor către cer, acolo unde se găsește adevărata noastră Patrie.

Ierom. Silvestru VID,

Mănăstirea Izbuc