În fiecare an, la 29 iunie, creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost „căpeteniile apostolilor” şi „lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii.

Sfântul Apostol Petru era, la început, pescar în Betsaida, la Marea Galileii şi, înainte de a se întâlni cu Domnul, se chema Simon. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat” pentru a sluji credinţa. Deşi avea o mare dragoste pentru Hristos, nu şi-a putut opri slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul Său, în momentele când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Întreita lui lepădare de Domnul a ispăşit-o cu multe lacrimi şi numai la cea de-a treia arătare a Domnului înviat ucenicilor săi Petru a putut redobândi vrednicia de Apostol de trei ori mărturisind dragostea lui către Mântuitorul. Celălalt mare Apostol a fost Sfântul Pavel şi se numea Saul înainte de a veni la credinţă. Mai înainte, Saul a prigonit cumplit pe creştinii care mărturiseau credinţa în Hristos. Călătorind în cetatea Damascului, în intenţia de a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, „Care i S-a arătat în chip minunat şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci”. Chiar din acest moment, Saul a justificat că poate fi un propovăduitor neînfricat al credinţei în Hristos, iar de la acest eveniment el a luat un nou nume, Pavel, fiind unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.