Iniţiativa scoaterii icoanelor din şcoli a aparţinut unui profesor din Buzău, dl Emil Moise, care susţine că e ortodox. Acestuia i s-a mai alăturat unele asociaţii neguvernamentale şi persoane fizice. Dintre aceste asociaţii amintim: "Liga Pro-Europa", "Miliţia spirituală", "Centrul pentru jurnalism independent", "Hyde Park", precum şi domnii Renate Weber, Mircea Toma etc., care s-au adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării printr-o scrisoare în care cereau ca, în numele democraţiei, să se interzică afişarea însemnelor religioase - a sfintei Cruci şi a icoanelor - în şcoli. În acest scop, s-a invocat art. 29 din Constituţia României, care face referire la libertatea de conştiinţă şi caracterul autonom, precum şi la separarea cultelor religioase de stat. Mulţi preoţi, dar şi intelectuali din ţară şi-au manifestat indignarea faţă de această intenţie. Unul dintre aceştia este şi preotul Nicolae Rusu din parohia Valea Neagră de Jos din judeţul nostru, care a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări: - Cum vedeţi intenţia scoaterii icoanelor din şcoli? - Ca preot, nu o pot vedea cu ochi buni. În Grecia, spre exemplu, sunt icoane şi în spitale, şi în tribunale, în primării, şcoli etc.. Despre toate aceste intenţii necreştineşti nu ne e greu să constatăm că e vorba de o nouă lovitură la adresa Bisericii Naţionale. Am putea vorbi despre o ofensivă a neoiconoclaştilor. - Dar iniţiatorul acestei idei este un ortodox... - Să ne ferească Dumnezeu de asemenea „ortodocşi”. Iniţiatorul acestei acţiuni demonice este şi membru al Asociaţiei „Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă”. Această asociaţie este una dintre organizaţiile nonguvernamentale, care a susţinut legiferarea homosexualităţii. De asemenea, aceeaşi asociaţie a condus campania împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti. Faptul că dl Moise se declară ortodox nu înseamnă că într-adevăr aşa şi este, poate că fiica lui o fi, dar el în nici un caz, pomul după roade se cunoaşte. Aş spune, mai degrabă, că e lup cu blană de oaie. Opinia publică trebuie să înţeleagă acest lucru şi să nu-i dea crezare. Întâlnim, pe zi ce trece, tot mai mulţi formatori de opinie, care se declară ortodocşi, dar ei, în realitate, sunt duşmani ai ortodoxiei şi mercenari ai informaţiei. - Icoana în şcoală poate fi considerată un act nedemocratic? - În ce sens? Democratic înseamnă că, dacă vreau să pun icoana Mântuitorului în clasă sau pe coridor, să o pot pune unde vreau. Nu înţeleg de ce, dacă vorbim despre democraţie, nu se respectă dorinţa majorităţii. S-au gândit câţiva să ia modelul Franţei, că e membră UE şi a scos însemnele creştine din instituţiile publice. De ce nu se ia modelul Greciei, care e tot membră UE şi are icoane peste tot. Această hotărâre, normal, ar trebui să se ia la nivel de conducere a fiecărei instituţii, nici să se impună şi nici să se interzică. Practic, în spatele grupului de iniţiativă a scoaterii icoanelor din şcoli se află un sistem întreg, un sistem demonic, masoneria. Iniţiatorii sunt doar coada toporului care taie copacul. - Dacă sunt alţii de alte religii, poate i-ar deranja... - Până în prezent nu cunosc să fi existat plângeri pe cale oficială a unor culte din România care să ceară acest lucru. Nu-i poate deranja o icoană decât pe cei care nu au frică de Dumnezeu. Când o priveşti, îţi aminteşte de Hristos. Tocmai de aceea Sfinţii Părinţi de la Sinoadele Ecumenice au spus: „Anatema să fie cel ce se închină materialului din care e făcută icoana şi nu chipului reprezentat în icoană”. De ce nu se luptă să scoată din instituţiile publice afişele şi reclamele cu femei mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate sau cu ţigări şi alcool, care îndeamnă omul la păcat? De ce tocmai icoanele care-ţi amintesc de Dumnezeu? Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, marii noştri domnitori, purtau la pieptul lor icoane, stemele şi drapelele lor aveau însemne creştine pentru că noi, românii, întotdeauna am fost un popor ortodox. Ei au luptat pentru neam şi Biserica neamului, nu ca ăştia de azi.