Miercuri, 18 iunie, ar fi trebuit să aibă loc şedinţa de constituire a noului Consiliu Local Remetea, rezultat în urma alegerilor de la 1 iunie. Din cauza absenţei a cinci dintre cei 13 noi consilieri, şedinţa se va ţine astăzi, 21 iunie.

Parlamentul judecă dosare pe fond şi achită potenţiali infractori înainte ca procurorii să înceapă măcar urmărirea penală împotriva lor. Ordinea de drept din România este aruncată în aer. Am ajuns Bantustanul Europei, o ţară în care politica se substituie puterii judecătoreşti pentru a proteja o castă de intangibili. Neruşinarea depăşeste orice limite. Politicieni de la PSD, PNL şi PC se înfrăţesc în alianţe, fac planuri de guvernare, îşi împart funcţii şi tot ei se prefac în Parlament că judecă imparţial dosarele colegilor. Conjuraţia penalilor ignora semnalele de alarmă trase de cancelariile occidentale, amplificate de ministrul justiţiei, şi îngroapă sfidător dosarele Năstase, Mitrea, Păcuraru şi Sereş. În schimb, corpul magistraţilor din România, cu CSM în frunte, se afundă într-o ruşinoasă şi dezonorantă tăcere.

Unii dintre noii consilieri locali orădeni s-au grăbit, chiar înainte de a-şi depune jurământul, să se achite de obligaţia legală privind declararea bunurilor deţinute la data preluării mandatului. Primii aleşi care şi-au înregistrat la secretariatul Consiliului Local Oradea declaraţia de avere, precum şi cea de interese sunt cei zece consilieri liberali şi cei trei social-democraţi. Celorlalţi 14 consilieri locali li s-a adus la cunoştinţă că au obligaţia ca în 15 zile de la validare să-şi facă publice, la rândul lor, averea deţinută.

Alegerile locale din judeţul Bihor au marcat o puternică ascensiune a PNL, datorată în bună măsură unei inspirate alegeri a candidatului pentru Primăria Oradiei, care a reprezentat o veritabilă locomotivă a partidului. Ilie Bolojan a venit în faţa orădenilor având, pe de o parte, atuul unor realizări palpabile, în ceea ce priveşte reducerea birocraţiei eliberării documentelor personale, iar pe de altă parte, faptul de-a fi ocupat funcţia de secretar general al guvernului, care i-a conferit o imagine mai puţin provincială, completând tabloul unui candidat proaspăt, nou, deci asimilabil cu ideea de schimbare.