Din bagajul Mirelei nu lipsesc niciodată medicamentele bune pentru toate cele - practic o minifarmacie ambulantă, dar nici termosul în care simpatica actriţă pune cafea fierbinte de cu seara ca să se trezească mai repede dimineaţa!

 

Zodiac Travel: Povesteşte-mi, te rog, despre ultima ta vacanţă mare. Unde, când, cum?

Mirela Stoian: Ultima mea vacanţă mare s-a petrecut acum doi ani, la Braşov, pentru o prea frumoasă perioadă de 6 zile. Cu multe eforturi, dar cu inimile pline de entuziasm tineresc, am pornit catre Braşov, am găsit un hotel unde cred ca am fost singurii clienţi, dar nu mi-a părut rău, pentru că aveau o curte interioară superbă, cu nişte tufe de trandafiri parfumaţi, absolut senzaţionali, dar şi cu un iaz cu peştişori coloraţi. Am avut un foişor doar al nostru şi chelnerul nostru, care ne servea ori de câte ori clipeam. Ne-am plimbat mult prin Braşov, am jucat whist pe pedepse, iar eu, neştiind să joc, am fost cea mai pedepsită (râde), spre deliciul tuturor. La un moment dat, au ieşit până şi bucatarii de la bucătărie ca să se amuze de pedepsele pe care le primeam şi pe care, ca orice învins care se respectă, mi le asumam cu fruntea sus şi cu voce tare (râde).

ZT: Unde, în lume, ţi-ar plăcea cel mai mult să călătoreşti şi de ce?

MS: În perioada în care am fost angajata Teatrului Odeon, am avut parte de multe turnee, ocazie cu care am văzut aproape toată Europa, SUA şi Canada. Dacă ar fi să-ţi răspund pe baza primului impuls, aş spune că îmi place o bucăţică din Canada, aproape de Marile Lacuri, care se cheamă Windsor. Este un orăşel foarte liniştit, cu multe parcuri şi cu veveriţe aproape domestice, care traversează strada şi vin pe preşuleţul de la uşă, unde găsesc întotdeauna alune. Acolo mi-a rămas mie o bucăţică de suflet, ca să zic aşa...

ZT: Ce conţine bagajul Mirelei Stoian atunci când pleacă în turneu sau în vacanţă. Enumeră, te rog, obiectele pe care le ai mereu la tine şi la care n-ai renunţa niciodată.

MS: Ca o Fecioara care nu se dezminte de zodie, sunt o farmacie ambulantă, ba chiar m-ai putea bănui de anumite studii medicale (râde). Găseşti acolo antinevralgice, creme, pansamente, pastile pentru hiperaciditate, pentru crize biliare, dar şi pentru scaune luuungi şi plictisitoare (râde). Fără discuţie, nu-mi lipseşte termosul în care de seara îmi pun cafeaua fierbinte, pentru ca primul lucru pe care îl fac dimineaţa este să-mi beau cafeaua - n-am răbdare să aştept sau să o prepar atunci, pe loc.

ZT: O întâmplare hazlie de turneu sau de vacanţă, te rog...

MS: Of... în ciuda aparenţelor, eu sunt un om foarte cuminte. Nu-mi place să ies în evidenţă şi nu găsesc rostul unui asemenea comportament. Mi s-a întâmplat, însă, să plec într-un turneu cu colegii mei de la teatru, să fiu nevoită să mă întorc noaptea cu trenul către Capitală şi să constat, în gară, că mi-am uitat pantofii în teatru. Şeful gării a sunat la portarul de la teatru, acesta a căutat, împreună cu pompierul de serviciu, peste tot. Normal că n-au gasit nimic. Trebuie să precizez ca pantofii respectivi erau foarte importanţi pentru mine, erau aşa... un fel de prelungire a picioarelor mele (râde), erau pantofi de spectacol la care ţineam foarte-foarte mult. După o tevatură întreagă am "reuşit" să pierd şi trenul din seara aceea - n-am plecat de lângă şeful gării decât atunci când am fost convinsă că au căutat peste tot acei pantofi. Ideea e că eu trebuia să ajung foarte repede în Bucureşti, de asta luam eu trenul de noapte, restul colegilor mei plecau cu autocarul. Morala: colegii mei au ajuns înaintea mea, iar pantofii erau la cabinieră.

ZT: Cel mai spontan lucru pe care l-ai facut vreodată în vacanţele tale a fost...

MS: Nu sunt o persoană foarte spontană în gesturi, ci doar în vorbe. Deci, dacă-mi vine să sar în apă de pe o stâncă, n-o fac. Ca orice Fecioară, trebuie să măsor adâncimea, temperatura şi duritatea apei (râde), nu uita că trebuie să ma încălzesc înainte - eu nu intru neîncălzită în apă (râde), după aia poate mă gândesc să sar şi eu.

ZT: Care este calitatea cu care te mândreşti cel mai mult?

MS: Sunt modestă, sinceră şi foarte directă. Sunt dureros de sinceră. Dureros pentru mine (râde).

ZT : Cu ce talent natural ai mai vrea să fii înzestrată?

MS: Mi-ar fi plăcut foarte mult să pot să cânt, dar dacă nu este, nu este. Sunetele refuză să iasă aşa cum le gândesc (râde).

ZT : Care este motoul tău?

MS: Este o combinaţie între "Să nu judeci niciodată pe cei din jurul tău" şi "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face".

ZT: Ce ai şi ţi-ai dori să nu ai?

MS: Foarte multe griji, temeri, spaime. Aş vrea să fiu mai liniştită şi încă nu pot să fiu liniştită, aş vrea să nu mai fiu dezamagită de ceea ce văd, de oameni şi-aş vrea să nu mă mai feresc, aşa cum fac acum, de noţiunea de "prieten", pe care o folosesc din ce în ce mai rar.

ZT: Ce nu ai şi ţi-ai dori să ai?

MS: Bani, ca să pot călători şi să-mi împlinesc visele. Şi nu-i am.

ZT: Ce nu ai vrea să se ştie despre tine?

MS: Nu am secrete faţă de nimeni şi chiar pot să răspund la orice fel de întrebare. Dacă mă gândesc mai mult, asta nu înseamnă că sunt în cautarea unei minciuni, ci caut acel răspuns direct la întrebare.

ZT: Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?

MS: Mentalitatea. Trebuie să recunosc faptul că experienţa trăită alături de Vacanţa Mare m-a schimbat. Poate că unii nu vor fi de acord cu mine atunci când spun că am căpătat o mentalitate de mercenar. Siguranţa pe care ţi-o dă astăzi un loc de muncă te leneveşte iar eu mă aflu în situaţia de a nu avea un loc de muncă stabil de un an şi jumătate. Îmi este foarte greu şi încerc să răzbat. Aşa ca mine sunt mulţi alţii, aşa că nu mă plâng, ci trebuie să găsesc în mine, în primul rând, puterea de a merge mai departe şi de a reuşi. Nu am foarte multă încredere în mine, în schimb am voinţa şi dorinţa foarte mare.
Îmi doresc să găsesc oameni la fel de loiali, aşa cum sunt eu şi cu care, umăr la umăr, să reuşim să trecem obstacole. Acum am format o echipă de oameni tineri, pregătim un spectacol, repetiţiile nu sunt plătite, nimeni nu ne garantează succesul. Tot ce ştiu este că lucrăm cu plăcere, avem un regizor, avem un decor, am învăţat textul şi de 2 luni repetăm câteva ore pe zi, cu sârg, pentru că ştim că avem un ţel comun.
Ce să aştept, propuneri? Mi se întâmplă să citesc interviuri ale unor "vedete", care "aşteaptă propuneri de la diferite televiziuni". Mie nu mi-a bătut nimeni, niciodată, la uşa, prin urmare ştiu că, dacă trebuie să fac ceva, trebuie să mă mişc, să încerc.

ZT: La ce proiect lucrezi acum?

MS: Este un proiect de suflet, este un "proiect speranţă" pentru că ne-am pus cu toţii speranţele în el. Am ales un text, este vorba de o comedie, una specială, este un spectacol extrem de antrenant. Am avut norocul să întâlnesc nişte actori tineri, foarte îndârjiţi, avem o regizoare mică de stat, dar mare la sfat şi degrabă vărsătoare de sânge (râde), care ne ţine în frâu cu o mână de fier. Avem ajutorul Centrului Cultural Evreiesc, lăcaş în care am fost şi suntem găzduiţi fără să plătim şi în care ţinem repetiţiile de zi cu zi.

ZT: Starurile vin şi pleacp... ce calităţi crezi că trebuie să aibă o vedetă pentru a rezista pe micul ecran şi în conştiinţa oamenilor?

MS: Demnitate, tărie de caracter şi o morală de fier.