Temple-sculpturi şi îmbrăcăminte din bijuterii
Costumul în India
Civilizaţia Indiei, ale cărei începuturi datează din mileniul al cincilea, s-a afirmat cu originalitate în epoca de înflorire a Greciei antice. Legăturile cu celelalte state ale Orientului antic, apoi cu lumea mediteraneană au permis unele interferenţe vizibile atât în artele plastice, cât şi în costum.
Arta Indiei s-a distins în toate timpurile printr-o luxuriantă vitalitate, exprimată atât în arhitectura templelor, cu forme prolifice de vegetaţie exotică, cât şi în sculptura şi pictura reprezentând oameni şi animale, prin volume exuberante şi contururi unduioase. Idealul de frumuseţe a fost întotdeauna marcat de o firească senzualitate, prezentă şi în imaginile care împodobeau templele; trupul se înfăţişa ca o plantă plină de sevă, neted, rotund cu gesturi graţioase de dans.
Nevoia distincţiilor sociale foarte complicate a dus la diferenţieri ale costumaţiilor, prin formă şi culoare, ca şi prin averea etalată prin numărul mare de bijuterii. Veşmintele de bază erau necroite, asemenea celor greceşti, dar drapate în linii şerpuite. Trupul era pus în valoare, strâns mulat de drapaj, reliefând volume mari, sferice sau cilindrice. Pictural, acestea erau unificate de petele mari de culoare, în cadrul cărora intervenea ca o vibraţie măruntă decorul imprimat sau brodat ca şi licărirea bijuteriilor. Coloritul cunoştea o infinită bogăţie de nuanţe. Materialul principal al veşmintelor în India era bumbacul, în ţesături subţiri, străvezii. Bijuteriile din aur sau argint cu pietre preţioase erau o componentă însemnată a costumului, lanţurile şi colierele atârnate la gât, în talie, pe coapse şi la încheieturi alcătuind, uneori, singura îmbrăcăminte a personajelor sacre şi a dansatoarelor.
Costumul bărbătesc
Pe cap, turbanul era purtat de hinduşi precum şi, mai târziu, de musulmani, marcând deosebiri de religie, castă, sectă, familie, cel mai frecvent era alb şi roşu, putând avea toate culorile curcubeului, rar negru.
Pe trup, deseori gol, peste şale era înnodat doar un ştergar. Dintr-o bucată mai mare de ţesătură răsucită în jurul fiecărui picior puteau fi drapaţi pantalonii lungi prinşi cu cingătoare.
Costumul feminin
Pe cap, părul negru, bogat, era strâns într-un coc mare, lăsat pe ceafă. Pe trup, în antichitate, ţinuta de ceremonie fiind cu bustul gol ca în Creta, mai târziu o bluză scurtă cu mâneci scurte acoperea doar pieptul. Peste o fustă lungă, eventual înlocuită cu pantaloni de tip "dhoti", era drapat principalul veşmânt, un văl dreptunghiular, "sari", acoperind şoldurile, trecând oblic peste piept şi putând fi tras pe cap în prezenţa străinilor. Picioarele erau goale. Bijuteriile erau bogate, plasate pe întreg corpul. Pe aripa nasului era prins un inel sau încrustată o piatră preţioasă dăruită de logodnic şi menită să stea mereu "sub ochi" sau de lobul nasului atârna o perlă. Urechile erau perforate de jur împrejur cu câte 10 găuri pentru cercei, mai multe coliere erau petrecute după gât şi în jurul taliei, brăţări strângeau încheieturile şi gleznele, iar inelele împodobeau degetele de la mâini şi de la picioare.
În perioada stăpânirii islamice, deoarece musulmanii cuceritori erau opriţi de lege de a lua ceva de la femei, indienii îşi investeau averea în bijuteriile soţiilor lor.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.