Poşta "literală" - de Ioan Marcel Popescu
Poezia este cea mai fermecătoare săgeată fermecată...
Unii "înţelepţi" de stirpe nou-nouţă sunt înclinaţi să creadă că biata, dar nobila, poezie ar fi a cincea roată la car (nici vorbă de carul de luptă al regelui Darius...), dar nu-i adevărat! Iată un mare adevăr: poezia este (a spus-o un remarcabil presocratic) rotiţa prima - întâia din capul lui Jupiter! Iar vicleanul Ulisse a susţinut (ajungând la nunta soţiei lui, Penelopa, recunoscut doar de câinele legendar, înainte de a trage cu arcul prin "verigi") că poezia este cea mai fermecătoare săgeată fermecată (dacă merge la inimă), că poezia se scrie cu "p" mare, căci până să ajungi la ea, trebuie să străbaţi mări şi să treci printre "Scile" şi "Caribde"... De ce n-am crede această presupunere care pare adevărată?! Nimic pe lume nu este uşor, nici măcar a-ţi da cu presupusul...
Ion Ionescu (com. Marginea, tel. 20.50.20.03): Ehei! Asta mai lipsea: un eseu care, de fapt, este un microeseu! Nu-i "bai"! Adică, înţelepţii nu invocă mereu "macrocosmosul" şi "microcosmosul"?! Cât de mititică şi amărâtă este semincioara de dovleac! Un dovlecar, am citit într-o revistă, a pus, cum s-a priceput numai el, azot natural, gunoi, nu glumă, şi a obţinut o namilă. Au venit de la Televiziune, emisiunea "Surprize agroalimentare-animale", să se minuneze... şi să minuneze şi pe alţii... Şi au zis: "Dragule, bace Ioane şi scumpă nană Savetă, dovleacul domniilor voastre a crescut cât o bicicletă (roată!), de gândeşti că-i de pe altă planetă!"... Un sfat, chiar dacă eseul este scurt, prea scurt, daţi frâu liber la "libertate" şi ni-l veţi trimite în vederea publicării. Subiectul este interesant peste, chiar din titlu: "Proza leneşă şi castanele de Dobreşti"!?!
Cecilia Oaie (Stâna de Vale): Cineva a exclamat: "Trăiască scrisul, jos vascrisul!" Însă eu nu glumesc: să trăieşti într-un Rai ca Stâna de Vale şi să scrii versuri pesimiste până aproape de suicid, la aşa ceva nu se pot aştepta nici călăii!... Daţi cu pesimismul de-a dura şi urcaţi optimismul în furca pieptului, că doar n-a sosit, încă, sfârşitul Mapamondului, nici al poeziei! Încercaţi bunele posibilităţi ale autosugestiei şi reveniţi cu un plic fecund, cu poezie-poezie... Aşteptăm...
Petru Pruncuţ (ne cereţi să păstrăm în absolută taină numele localităţii!): Cu taină sau fără taină, am rămas ca prins cu degetele la uşa "poiatei"! N-am descoperit la dumneavoastră nici cea mai firavă undă de talent, deşi nu mă aştept eu de la nimeni la valuri-valuri... Rămâneţi, domnule, deocamdată, în plata Domnului!
Mai trimiteţi: Iancu Moldovan, Guţă Brişcaşu, Diana Anglicana (pseudonim!), Lae Niculeanu, Oana Stejereanu şi Ioan Nap.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.