SUA = siguranţă, Spania = poezie, Austria şi Germania = rigoare. Acestea sunt caracterizările celor trei destinaţii turistice preferate ale lui Marius Bodochi, un actor căruia îi şade bine cu... vacanţele!
 
Zodiac Travel: Ce planuri de vacanţă aţi avut şi în ce măsură le-aţi pus în practică? Unde aţi reuşit să ajungeţi în vara asta?
Marius Bodochi: Am ajuns la Barcelona - eu acolo merg în general în vacanţă, în jurul Barcelonei. Anul ăsta am stat doar 10 zile, că n-am avut mai mult timp la dispoziţie. E o plajă superbă acolo şi îmi place că oriunde te duci vezi marea.
 
ZT: Un top 3 al ţărilor vizitate de-a lungul timpului? Motivaţi, vă rog.
MB: Cel mai mult mi-a plăcut în SUA. E o ţară super, simţi că ai o siguranţă acolo. Pe locul doi aş pune Spania pentru că este o ţară luminoasă, colorată, cu oameni foarte amabili. Este multă poezie în ţara asta. Cam de patru ani, vară de vară, parcurg Spania cu maşina - acum doi ani am stat o lună şi jumătate iîn zona Ciudad Real. Pe trei, la egalitate, Austria şi Germania. Este disciplină şi civilizaţie, este multă rigoare acolo.
 
ZT: Care este destinaţia turistică favorită din România?
MB: În România am descoperit un loc extraordinar în Munţii Parâng, la 8 kilometri de Petroşani. Este o cabană-hotel situată într-o zonă superbă şi mai puţin aglomerată, oricum mai puţin aglomerată decât Valea Prahovei.
 
ZT: Sunteţi cheltuitor în vacanţe?
MB: Da, sunt.
 
ZT: Pe ce cheltuiţi, în general?
MB: Cheltuiesc pentru confortul meu. Atunci când îmi permit, stau la patru sau la cinci stele şi urmăresc să am confortul pe care îl găsesc acasă. Vizitez întotdeauna toate muzeele din zona respectivă, îmi cumpăr multe cărţi şi aşa mai departe.
 
ZT: Ştiu că vă cumpăraţi majoritatea hainelor din străinătate. Unde se petrec, în general, aceste şedinţe de shopping?
MB: Profit din plin de turnee şi de vacanţe pentru a face shopping, iar în ultimul timp chiar am avut noroc pentru că am filmat mult în Austria şi la Budapesta. Îmi cumpăr de acolo nu din snobism, ci pentru că găsesc lucruri de calitate şi mult - mult mai ieftine decât în România. Ca să-ţi faci o idee, dacă acolo vezi reducere de 70% păi să ştii că e reducere de 70%. În perioada reducerilor, cu banii cu care aici imi iau o pereche de pantaloni de firmă, îmi iau cinci perechi la Barcelona sau la Madrid.
 
ZT: Am rugămintea să ne povestiţi o întâmplare de vacanţă.
MB: Am să-ţi povestesc o întâmplare din vara asta, din Spania - şi nu-i hazlie, ci tragicomică. După ce am închiriat o maşină în Barcelona, nişte conaţionali mai coloraţi de-ai noştri m-au recunoscut şi m-au urmărit peste tot, pe un scuter. Mi-au înţepat roata dreapta-spate şi, în timp ce eu o schimbam roata, mi-au furat tot din maşină. Au luat inclusiv geanta prietenei mele, de a trebuit să mergem la consulat să-i facem acte. Norocul a fost că portofelul meu cu carduri şi cu bani era în portiera maşinii şi că hoţii nu s-au uitat acolo. Uimitor, a doua zi după întâmplare, în timp ce eram la o terasă vis-a-vis de hotelul în care eram cazat, am observat vreo 4 maşini care dădeau ture pe acolo. Uitasem să-ţi zic, atunci când m-au furat, mi-au luat şi cardul folosit pentru accesul în camera de hotel. Ei, acum se pare că încercau să vadă dacă nu mai pot să produca nişte bani intrând în camera mea. Ce şi-au zis băieţii: dacă stau la hotelul "Principesa Sofia" sigur am bani mulţi la mine. E o poveste hazlie, dar şi tristă.
 
ZT: Vă propun un mic joc de rol: dvs. sunteţi agentul de turism, iar eu sunt turistul nehotărât. Trebuie să mă convingeţi să vizitez Clujul, locul în care v-aţi născut. Ce argumente aveţi?
MB: I-aş spune turistului ca este un oraş în care are multe lucruri de văzut. Batând la pas Clujul ai parte de multă istorie şi mă gândesc aici la una din cele mai frumoase biserici reformate din Europa, la Catedrala Ortodoxă, la Cetatea Clujului, Turnul Croitorilor sau Muzeul de Artă. Este un oraş în care te şi poţi distra foarte bine, sunt nişte cluburi tari în Cluj - cum e Clubul Diesel. O dată pe săptămână se joacă teatru acolo, este primul club-teatru din România, este făcut cu nişte tineri actori şi se bucură de un mare succes. Aş mai spune turistului să nu rateze Grădina Botanică, una din cele mai frumoase din Europa, apoi Cetăţuia... după cum vezi, sunt multe lucruri de văzut la Cluj.
 
ZT: Aţi copilărit lângă Cluj şi sunt convins că aveţi amintiri deosebite din acea perioadă. Ne povestiţi şi nouă o asemenea amintire, vă rog?
MB: Eu m-am născut în Cluj, dar când aveam cinci ani ne-am mutat la ţară, lângă oraş. Am stat doi ani acolo. Era o viaţă mai patriarhală, nu era curent electric, foloseam lămpi cu gaz pentru iluminat. M-au impresionat mult obiceiurile: când era nuntă, botez sau înmormântare - ei bine, era spectacol. Multe din ritualurile de atunci se respectă şi astăzi. De exemplu, când era o nuntă se "lega" drumul. Asta ce înseamnă: se punea o sfoară pe care erau multe panglici colorate şi se blocă drumul pe lăţimea sa, iar naşul contribuia cu multă băutură ca să se "desfacă" drumul şi ca alaiul cu nuntaşi să poată să meargă mai departe. Mai ţin minte că nuntaşii erau supuşi unor "pedepse" haioase: să cânte, să danseze în toate felurile, să bea 200 de ţuică - şi ştii că ţuica de acolo e foarte tare...
 
ZT: Se ştie că aţi avut dintotdeauna succes la fete. Rămâne între mine şi dvs: aveţi o "reţetă" specială?
MB: Nu, n-am nicio reţetă (râde). Secretul este să te porţi cât mai firesc.
 
ZT: Cât de mult contează înfăţişarea?
MB: Inteligenţa n-o vezi (râde), prin urmare înfăţişarea contează enorm, cel puţin în primă fază. Te pot atrage multe lucruri la o persoană. Eu, de exemplu, atunci când cunosc o femeie ma uit întâi la mâinile ei, la glezne şi la ochi. Şi nu prea greşesc.
 
ZT: Citeam undeva că faceţi nişte spaghetti nemaipomenite. Sunteţi un expert în bucătărie, vă place să gătiţi?
MB: Nu neapărat, dar fac nişte spaghetti bune, am o reţetă de la nişte prieteni italieni, cu busuioc şi muschi de vită.
 
ZT: Am ajuns cu interviul în zona profesională. Unde o să vă vedem jucând în stagiunea 2010 - 2011?
MB: La Teatrul Naţional joc în 6 spectacole, apoi mai am un spectacol cu Arcub-ul şi care se va juca, se pare, la Teatrul de Comedie. Împreună cu Dan Tudor, colegul meu, pun în scenă o piesa la teatrul din Giurgiu, cu care vom merge la un festival de teatru din Albania şi, în afară de proiectele amintite, o să mai am o colaborare cu Circul Globus. Să nu uităm de cele 2 emisiuni de la TVR 2, deci este de treabă, nu?
 
ZT: Sunteţi un actor de succes, dar succesul n-a venit din ziua în care aţi absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureş, în '82, ci aţi "tras" din greu pentru asta. Am rugămintea să lansaţi un mesaj pentru cei care vor să devină actori. Ce-i aşteaptă în meseria de actor?
MB: Pentru meseria asta trebuie să ai tot timpul pregătite mintea, sufletul şi corpul. Un actor trebuie să fie tot timpul pregătit pentru rolul vieţii, nu poţi să ştii niciodată când te vede un regizor care vrea să-ţi ofere acel rol. Aşteptarea asta trebuie schimbată în ceva util, în ceva plăcut, nu trebuie să o vezi ca pe o corvoadă, nu trebuie să te plângi. Când eram profesor îi puneam pe studenţii mei să-şi facă recital ca să înveţe să construiască un spectacol în funcţie de datele lor, de ce vor să facă pe scenă. Într-un asemenea spectacol poţi să faci ce vrea muşchiul tău, ce crezi tu că te reprezintă cel mai bine. Au ieşit lucruri foarte interesante de aici... Dacă stai şi te plângi, dacă te ocupi doar de partea exterioară a lucrurilor, de bârfe, de "cine cu cine", de "ăla are rolul ăla pentru ca..." - toate lucrurile astea te îngroapă ca artist.
 
ZT: Şi totuşi... dacă n-ar fi fost teatrul, ce-ar fi fost?
MB: Tot teatru (râde).