O figurină veche de 1.300 de ani, descoperită în urmă cu trei decenii, este cea mai veche piesă de şah descoperită vreodată, au stabilit arheologii dând publicităţii concluziile lor în luna noiembrie la întâlnirea American Schools of Oriental Research din San Diego.

Artefactul care i-a nedumerit pe specialişti vreme de decenii ar ilustra evoluţia piesei de şah de la reprezentarea unui car de luptă persan, la forma actuală, de turn.

Figurina a fost descoperită în 1991 în ruinele fostului centru comercial Humeima, care se afla la jumătatea distanţei dintre capitala regatului nabateenilor, Petra şi portul Aqaba de la Marea Roşie. Iniţial s-a crezut că sculptura de mici dimensiuni ar reproduce un altar tradiţional, a dezvăluit profesorul de arheologie John P. Oleson, de la Universitz of Victoria din Canada, cel care a condus săpăturile din anii '90.

Investigaţiile din anii următori au arătat însă că figurina, datată în secolele şapte-opt, are o formă care seamănă izbitor cu cea dobândită ulterior de turele din jocul de şah, aşa cum arătau piesele în variantele descoperite din vremea Califatului Islamic.

Chiar dacă descoperirea figurinei care nu măsoară mai mult de 2,5 cm nu schimbă ceea ce se ştia deja despre istoria jocului de şah, inventat în India şi răspândit pe parcursul secolului VI în Persia, în lumea musulmană şi în Europa, vestigiul arheologic este un indiciu privind viteza cu care s-a impus acest joc la toate nivelurile societăţii. Turnul a fost descoperit într-o fostă biserică bizantină, transformată în fermă după cucerirea islamică de la jumătatea secolului VII. Mediul rural în care a fost descoperită piesa de şah, ca şi faptul că este realizată din rocă din zonă, arată că ar fi aparţinut unei persoane obişnuite, nu unui nobil. Faptul că, la numai un secol de la inventarea jocului, cineva îşi petrecea timpul jucând şah într-o fermă pierdută la marginea imperiilor arată cât de repede a devenit aceasta o ocupaţie obişnuită pentru toate clasele sociale.

„Literatura surprinde nobili care joacă şah cu piese făcute din fildeş, abanos sau cristal”, a explicat Oleson pentru publicaţia israeliană, „dar lumea jucătorilor de şah din rândurile oamenilor obişnuiţi nu este descrisă în marile texte, aşa că e bine că avem acum un vestigiu arheologic”.