Înalta Curte de Casație și Justiție, reunită în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în şedinţa din 3 iunie 2019, a hotărât prin decizie obligatorie, ca să admită sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, realizată în cadrul dosarului cu numărul 2231/105/2018/a1, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, pe cale de consecință, a stabilit că: „Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de președintele instanţei, în condițiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă”.

   Conform articolului 503 aliniatul 2 punctul 1 din Codul de procedură civilă – “Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia”.

   Aşadar, instanţa supremă a decis în mod obligatoriu la nivelul întregului sistem juridic naţional, faptul că ipoteza în care o hotărâre judecătorească nu este semnată de către toţi judecătorii care au judecat litigiul în cadrul căreia s-a pronunţat, aceasta fiind semnată de către judecătorul care a redactat hotărârea şi de preşedintele completului ori de preşedintele instanţei, nu poate să fie avută în vedere ca fiind un motiv de anulare a hotărârii judecătoreşti.

   Cu siguranţă cititorii noştri îşi aduc aminte faptul că acum ceva timp la nivelul canalelor mass media, era pusă în discuţie valabilitatea unor astfel de hotărâri judecătoreşti, de diverse persoane mai mult ori mai puţin interesate, la fel de adevărat este faptul că discuţia viza hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie penală şi nu în materie civilă.

  Cu toate acestea, se pare că şi în cadrul procedurii civile, au existat astfel de discuţii, mai precis au vizat valabilitatea unei hotarâri judecătoreşti, care deşi a fost pronunţată de către un complet este semnată de către alţi judecători.

   Instanţa supremă a pus capăt acestor discuţii, cu amendamentul că judecătorii care au făcut parte din completul care a judecat litigiul şi care nu pot să semneze hotărârea judecătorească trebuie să fie într-un caz de imposibilitate.