O serie de probleme de natură juridică care ţin de regimul sancţiunilor contravenţionale în materia circulaţiei pe drumurile publice au fost lămurite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul unor decizii pronunţate în cadrul procedurii privind emiterea recursului în interesul legii.

De fiecare dată aducem aminte cititorilor noştri despre faptul că deciziile pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia recursului în interesul legii, sunt obligatorii faţă de instanţele de judecată din sistemul naţional. Astfel, în şedinţa publică din data de 19 februarie 2018, completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia cu numărul 3 din 2018, prin care s-a stabilit faptul că “În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul sus-menţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului”. Trebuie menţionat faptul că la nivelul instanţelor de judecată naţionale, s-a constatat o practică judiciară contradictorie, în ceea ce priveşte aplicarea noţiunii privind erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei. În sensul că o parte a instanţelor de judecată considerau aceste erori maximale ca fiind aplicabile şi faţă de valorile înregistrate de către aparatele radar în momentul constatării săvârşirii faptei contravenţionale de circulaţie pe drumurile publice cu depăşirea limitei de viteză, pe când alte instanţe de judecată considerau că aceste erori maximale sunt aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru. După ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat toate argumentele evidenţiate şi după ce în prealabil a analizat şi temeiurile de drept, a decis faptul că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru, pe cale de consecinţă pe viitor apărările privind aplicarea acestor erori în procesul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu vor fi avute în vedere de către instanţele de judecată.