Prin Decizia cu nr. 23/27.03.2023 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 32435/3/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi pe cale de consecinţă, a stabilit faptul  că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (1), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, unui salariat detaşat de la un angajator în cadrul căruia drepturile salariale se stabilesc prin negociere nu îi pot fi plătite de către angajatorul cesionar, instituţie sau autoritate publică, drepturi care depăşesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017. În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii, raportat la art. 47 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu referire la dispoziţiile art. 1 alin. (1), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariatul detaşat care a încasat de la angajatorul cesionar drepturi salariale ce depăşesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru postul pe care a fost detaşat nu este obligat să le restituie”.

Conform art. 46 Codul muncii: „Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an”, iar conform art. 46 alin. 3 Codul muncii: „Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice”.

Detașarea vizează o schimbare a condițiilor inițiale ale contractului individual de muncă, iar salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat (art. 47 alin. 2 Codul muncii), însă Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia prezentată a evidențiat că drepturile salariale în ipoteza unui salariat care este plătit din fonduri publice vor fi achitate de către angajatorul care a dispus detașarea.

Problema care se pune în discuție și care a făcut obiectul analizei viza ipoteza în care drepturile salariatului detașat sunt reglementate de plafonul maxim instituit de Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și dacă în această ipoteză se pot achita drepturi salariale peste limitele fixate de către legiuitor.

Răspunsul la această întrebare a fost stabilit prin interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu pot să fie achitate drepturi superioare celor reglementate de Legea 153/2017, chiar dacă la noul loc de muncă drepturile salariale sunt superioare, însă, dacă aceste drepturi salariale au fost peste limita maximă fixată de către legiuitor, nu există obligația în sarcina salariatului care le-a încasat de a le restitui.