Una dintre problemele actuale ale societății, care în perioada această de lock-down impusă la nivel național și chiar mondial de către autorități, din cauza pandemiei provocate de coronavirusul SARS-COV-2, este violență domestică.

Imposibilitatea de mișcare ori controlul impus de către  autorități asupra dreptului de mișcare a determinat de cele mai multe ori intensificarea unor conflicte deja existente între membrii familiei, care, din păcate, a dus și la violență de natură fizică. Ținem să subliniem faptul că violență domestică este reglementată de legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, în limbajul popular legea privind instituirea ordinului de protecție, cu mențiunea că acet act normativ are o reglementare mult mai vastă decât simpla problemă a ordinului de protecție.

Pentru a putea să trecem la o analiză aprofundată a condițiilor de instituire a unui  ordin de protecție, suntem de părăre că ar trebui să prezentăm în prima fază ce înțelege  legiuitorul prin violență și persoanele față de care se aplică prevederile legii.

Legiuitorul în cadrul articolului 3 stabilește faptul că: „În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima”.

Trebuie salutat faptul că legiuitorul a realizat o serie de modificări ale acestui act normativ, mai precis una dintre aceste modificări vizează extinderea sferei de aplicare.

 Astfel, în prezent prevederile Legii 217/2003 sunt aplicabile nu doar membrilor de familie, ci și persoanelor care au stabilit între acestea relații asemănătoare acelora dintre soț și soție, cum ar fi partenerii (concubinii), precum și rudele acestora.

Așadar, în prezent art. 5 alin. 1 lit. c Legea 217/2003 evidențiază faptul că: „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora”.

De asemenea, legiuitorul a procedat la  reglementarea noțiunii de violență cibernetică, definind această ca fiind: „hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima”.