În cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 22 octombrie 2019, a fost publicată decizia cu numărul 22 din 2019 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce face obiectul dosarului nr. 852/1/2019, din 24.06.2019.

   Prin decizia cu numărul 22 din 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu titlu obligatoriu pentru întreg sistemul judiciar naţional, faptul că – „Admite recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că:  În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ, data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct și aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia”.

    Această decizie este una extrem de importantă, întrucât tot mai mulţi cetăţeni se plâng de existenţa unor acte administrative emise de către autorităţile locale, regionale ori centrale, prin care le sunt încălcate drepturile deţinute şi prin care se produc prejudicii.

   Ori, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunţată, stabileşte faptul că termenul de prescripţie pentru introducerea acțiunii în despăgubirea prejudiciilor produse de un act administrativ nelegal,  începe să curgă de la momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.

   Acest moment nu trebuie să fie confundat cu momentul comunicării actului administrativ nelegal ori cu momentul în care rămâne definitivă soluţia  pronunţată de către instanţele de judecată prin care actul administrativ este declarat ca fiind nelegal.

  Aşadar, justiţiabilul trebuie să aibe în vedere faptul că de la momentul la care a luat la cunoştinţă de întinderea pagubei, el trebuie să şi introducă acţiunea civilă pentru acoperirea acestuia şi nu trebuie să stea în pasivitatea refugiindu-se în idea că nu s-a realizat niciun fel de comunicare a actului administrativ nelgal.

  O astfel de atitudine pasivă nu va conduce decât la o posibilă soluţie de respingere a unei acţiuni care are ca şi obiect acordarea de despăgubiri.