În cadrul articolului de săptămâna trecută am abordat subiectul înscrisului autentic din perspectiva reglementării cuprinse în cadrul Codului de procedura civilă, prin articolul prezent vom aborda înscrisul sub semnătură priviată, la fel strict din perspectiva reglementării cuprinse în cadrul legislaţiei procesuale civile.

Astfel, conform art. 272 Cod proc. civ. - „Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de lege”. Din perspectiva puterii doveditoare a înscrisului sub semnatură privată, aceasta este inferioară puterii doveditoare a înscrisului autentic, iar conform art. 273 alin. 1 Cod proc. civ. - „Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară”, precum şi conform art. 273 alin. 2 Cod proc. civ. - „Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”. Chiar dacă puterea doveditoare este inferioară faţă de înscrisul autentic, pentru a putea să fie folosit ca şi probă în cadrul procesului civil, înscrisul sub semnătură privată trebuie să îndeplinească o serie de condiţii suplimentare. Astfel, în cazul unui înscris care constată un contract sinalagmatic, conform art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. - „Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt”, formalitatea pluralităţii de exemplare.

De asemenea o altă formalitate care trebuie să fie îndeplinită de înscrisul sub semnătură privată, este reglementată de art. 275 alin. 1 Cod proc. civ. - „Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun şi aprobat pentru... ", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate”, formalitatea bun şi aprobat. Nerespectarea acestor formalităţi impuse de către legiuitorul civil, duce la aplicarea unor sancţiuni procedurale, determinate în mod expres, în cadrul art. 276 Cod proc. civ. - „Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă”, mai precis aceste înscrisuri nu mai pot să fie catalogate ca şi probe care pot să fie administrate în cadrul procesului civil, ci sunt catalogate ca şi începuturi de dovadă scrisă, care pentru a produce efecte juridice probatorii trebuiesc a fi completate cu alte probe, aşadar se îngreunează situaţia procesuală a părţii.