În data de 24 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului competent să judece în procedura privind pronunţarea recursului în interesul legii, legal constituit, a pronunţat Decizia nr. 24/2025, prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a dispus - „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul sumelor de restituit rezultate în urma anulării actelor administrative prin care au fost impuse creanţe bugetare rezultate din nereguli, nu se datorează dobânda prevăzută de art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

Această decizie este una obligatorie față de toate instanțele de judecată din sistemul național de drept cât și față de toți subiecții de drept civil, indiferent că vorbim despre instituții publice ori de subiecte de drept privat. Conform acestei decizii, dacă o instituție publică stabilește prin acte administrative faptul că un contribuabil trebuie să restituie sume, ca urmare a constatării unor nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, care ulterior sunt anulate și astfel se naște obligația statului de a restitui aceste sume către contribuabil, pentru aceste sume nu se vor aplica dobândă legală fiscală. Prevederile legale care au fost interpretate evidențiază faptul că - În cazul creanţelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal - art. 182 alin. 2 Cod proc. fisc. Precum și prevederile art. 174 alin. 1 Cod proc. fisc. - „Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv ”. Nu credem că în acest moment ar trebui să emitem vreo concluzie (dacă această decizie obligatorie este una echitabilă sau nu, în condițiile în care statul are dreptul de a percepe dobânzi fiscale și în momentul în care se naște obligația de restituire același stat să nu poate să fie obligat la dobânzi fiscale) până la momentul la care se va publica și motivarea acesteia.