Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, în data de 19 septembrie 2022, a dispus prin Decizia cu nr. 15 din 2022 faptul că - “Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, în cazul salariatului cu privire la care angajatorul a emis, în temeiul art. 52 alin. (l) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, decizie de suspendare a contractului individual de muncă, urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, în situația în care raportul juridic guvernat de dispozițiile legii constatate ca fiind neconstituționale nu a fost definitiv consolidat, în patrimoniul salariatului ia naștere un drept de creanță constând într-o despăgubire echivalentă cu remunerația cuvenită, pe toată durata suspendării, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Această decizie, face o interpretare obligatorie pentru instanţele de judecată, în ceea ce priveşte conţinutul prevederilor art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, care evidenţiază faptul că - “Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: b)în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.

Conform acestor prevederi legale angajatorul are posibilitatea şi nu obligaţia, ca în eventualitatea în care faţă de un angajat se derulează o acţiune penală, să procedeze la suspendarea contractului individual de muncă, printr-o decizie de suspendare emisă de către angajator.

Prin raportare la dispozitivul Decizie 15 din 2022 (de menţionat faptul că în momentul în care vom avea şi motivarea deciziei o vom prezenta cititorilor noştri), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în ipoteza în care acţiunea penală nu se concretizează şi într-o condamnare, angajatul are dreptul la despăgubiri din partea angajatorului pentru suspendarea drepturilor deţinute în baza contractului individual de muncă.

Aceste despăgubiri reprezintă totalul remuneraţiilor care trebuiau să fie încasate de către angajat de la angajator, mai precis dacă perioada de suspendare a contractului individual de muncă durează 2 ani, iar la final, în cadrul procesului penal se stabileşte faptul că angajatul este nevinovat, angajatorul va trebui să-i achite salariul pentru acea perioadă de 2 ani.