Într-o societate bazată pe consumerism, persoanele juridice care produc diverse produse de folosinţă îndelungată se întrec prin a oferi cumpărătorilor nu doar preţuri atractive, ci şi perioade de garanţii pentru buna funcţionare a produsului, tot mai îndelungate.

Legislaţia anterioară Codului civil din 2011 era lacunară în ceea ce priveşte conţinutul unei garanţii de bună funcţionare. Mai precis în materia drepturilor persoanelor fizice, existau acte normative care protejau consumatorul (Legea 449 din 2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora). Însă, prin noţiunea de consumator înţelegem „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale” (articolul 2 pct. 2 Ordonaţa Guvernului 21 din 1992). Aşadar, exista o protecţie asigurată faţă de persoana fizică, în ceea ce priveşte eventualele defecţiuni apărute la produsele cumpărate de către acestea, însă exista un vid legislativ pentru produsele achiziţionate de către societăţile comerciale. Acest vid legislativ a fost îndreptat prin intrarea în vigoare a noului Cod civil care stabileşte o serie de elemente care vizează garanţia de bună funcţionare şi efectele juridice ale unei astfel de garanţii.

Astfel, conform articolului1716 aliniatul 1 Cod civil, „în afară de garanţia contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcţionare a bunului vândut este obligat, în cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe cheltuiala sa”.

Analizând textul legislativ, observăm faptul că existenţa unei garanţii contractuale care vizează buna funcţionare a unui bun vândut pentru o perioadă de timp duce la obligaţia de remediere a oricărei defecţiuni apărute în perioada de garanţie, aceasta fiind o obligaţie a vânzătorului. De asemenea, „dacă reparaţia este imposibilă sau dacă durata acesteia depăşeşte timpul stabilit prin contract sau prin legea specială, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul vândut” (articolul 1716 aliniatul 2 Cod civil). În lipsa unui termen contractual stabilit pentru efectuarea reparaţiilor, aceasta trebuie realizată într-un termen rezonabil, legiuitorul stabilind ca termen rezonabil perioada de 15 zile (articolul 1716 aliniatul 2 Cod civil).

Se pune problema consecinţelor juridice, dacă vânzătorul refuză să înlocuiască bunul, acestea sunt stabilite de către legiuitor, în cadrul articolului 1716 aliniatul 3 Cod civil, mai precis: „dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie preţul primit în schimbul înapoierii bunului”.