Continuăm tema abordată săptămâna trecută, care vizează modificări aduse legislaţiei procesuale civile în materia executării silite şi vom aborda un subiect sensibil şi trecut cu vederea, care însă poate să producă consecinţe severe.

Astfel, legislaţia anterioară cu privire la actul de adjudecare în materia vânzării bunurilor imobile, menţiona faptul că acesta putea să facă obiectul unei contestaţii la executare, în condiţiile în care se aprecia că există motive de nelegalitate incidente. Actuala legislaţie procesual civilă nu mai permite atacarea actului de adjudecare întocmit de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional, prin care vinde silit bunurile imobile ale debitorului pentru acoperirea creanţei datorate creditorului. Cu toate acestea, actuala legislaţie procesuală civilă a mutat dreptul debitorului de a ataca actele de executare silită întocmite în faza de executare silită, asupra procesului verbal de licitaţie, modificare care a fost realizată prin Legea 138 din 2014 prin care a fost introdus un articol 847 indice 1 care a reglementat dreptul de a fi atacat procesul verbal de licitaţie şi nu actul de adjudecare. Astfel, conform articolului 849 alin. 2 Cod proc. civ. (vechiul art. 847 indice 1) - “În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi oricare altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale de contestaţie la executare”. Două elemente se desprind din această prevedere legală, mai precis primul element care ţine de dreptul debitorului, a creditorului urmăritor sau a altei persoane interesate de a ataca doar procesul verbal de licitaţie întocmit în cadrul procedurii de vânzare silită şi al doilea element ţine de termenul în cadrul căruia poate să fie promovată contestaţia la executare. Prevederile art. 849 alin. 2 Cod proc. civ. sunt prevederi derogatorii de la regula instituită în materia contestaţiei la executare silită şi care vizează termenul de 15 zile reglementat de art. 715 Cod proc. civ. Când vorbim despre contestaţia la executare silită care are ca şi obiect procesul verbal de licitaţie, termenul în cadrul căruia se poate promova o astfel de acţiune civilă este de o lună, termen care curge de la data la care a fost înscrisă adjudecarea în cartea funciară a imobilului. Aşadar, justiţiabilii trebuie să aibe în vedere faptul că dacă se doreşte atacarea actului prin care a avut loc vânzarea silită a unui bun imobil în cadrul unui dosar execuţional, obiectul contestaţiei la executare silită trebuie să fie procesul verbal de licitaţie şi nu actul de adjudecare. Contestaţia la executare silită care are ca şi obiect doar actul de adjudecare a unui bun imobil va fi respinsă ca fiind inadmisibilă, întrucât legislaţia civilă nu deschide calea procesuală unei astfel de acţiuni în faţa instanţelor de judecată.