​În cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, cu numărul 108 din data de 5 februarie 2018 a fost publicată decizia Curţii Constituţionale cu numărul 759 din 23 noiembrie 2017, prin care a fost declarate ca fiind neconstituţionale prevederile articolului 56 aliniatul 1 litera c, teza a doua, prima ipoteză din Legea 53 din 2003 privind Codul muncii.

 

Conform acestor dispoziţii legale, cuprinse în cadrul articolului 56 aliniatul 1 liteca c Legea 53 din 2003 - „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II”. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au criticat textul legislativ pe motiv că măsura de desfacere de drept a unui contract individual de muncă pentru un salariat care a obţinut pensie de invaliditate de gradul III este una excesivă, de vreme ce acordarea pensiei de invaliditate de gradul III nu este incompatibilă, din punct de vedere legal, cu obținerea unor venituri din alte activități profesionale desfășurate în limitele a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Această măsură, de desfacere de drept a unui contract individual de muncă ca urmare a pensionării salariatului pe motiv de invaliditate de gradul III, ar fi dus la încălcarea dreptului la muncă şi ar reprezenta o discriminare. Curtea Constituţională, analizând aceste argumente a stabilit faptul că prevederea care stabileşte desfacerea de drept a contractului de muncă deţinut de către un salariat care s-a pensionat datorită unui motiv de invaliditate de gradul III, este neconstituţională. Pentru a dispune aceasta, Curtea a reţinut faptul că “alături de rațiunea de ordin obiectiv, ce ține de faptul că pensionarii de invaliditate de gradul III păstrează o parte din capacitatea de muncă, ceea ce le permite să desfășoare o activitate profesională în limite restrânse”, păstrarea acestor persoane în cadrul câmpului muncii răspunde și nevoii de a încuraja rămânerea asiguraților cât mai mult în masa activă a populației, fapt ce contribuie la menținerea unui număr cât mai mare de contribuabili la fondul asigurărilor sociale (paragraf 19 din decizie). Un   element   esenţial   reţinut  de  Curte  este  faptul  că - “odată  dobândit un loc  de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanții care să-i asigure stabilitatea, neputând fi de conceput că prevederile constituționale ar asigura libertatea de a obține un loc de muncă, dar nu și garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condițiilor și limitelor constituționale”.