În cadrul ultimului articol am abordat reglementarea juridică privind preluarea de datorie în materie fiscală.

Am observat şi analizat prevederile legale care reglementează procedura de preluare de datorie, precum și faptul că radierea unei persoane juridice nu înseamnă că datoriile acumulate de către această entitate nu pot să fie preluate de persoanele fizice care au condus activitatea acesteia, iar în contextul actual economic-fiscal, să ne așteptăm ca această procedură să fie uzitată tot mai frecvent de către organele fiscale.

Acest articol va prezenta consecințele juridice produse de Decizia cu nr. 21/2020 pronunțată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin care se stabileşte faptul că: „Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Această decizie, deși mai veche, este una extrem de importantă şi obligatorie la nivelul tuturor instanţelor de judecată din cadrul sistemului naţional judiciar, rezolvând în mod definitiv problema privind prescripţia extinctivă în materie fiscală pentru impozitul pe profit.

Prevederea legală care a fost interpretată, mai precis articolului 91 aliniatul 1 Cod procedură fiscală stabilea: „Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel” şi în cadrul articolului 91 aliniatul 2 Cod procedură fiscală: „Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.

Odată pronunţată această decizie şi după ce a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial al României, toate instanţele de judecată naţionale, în momentul în care vor trebui să calculeze dacă s-a împlinit termenul de prescripţie extinctiv în materia impozitului pe profit, vor stabili faptul că acest termen este de 5 ani şi faptul că el începe să curgă de la 1 ianuarie „a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabi”.

Efectele aceste decizii vor putea să fie invocate și în cadrul contestării procedurilor de preluare a datoriei în momentul în care se vor formula acțiuni de contestare a deciziilor emise de către organul fiscal.