Finalul articolului precedent atrăgea atenţia justiţiabilului în ceea ce priveşte problema confuziei între garanţia privind viciile ascunse ale bunului cumpărat şi garanţia privind buna funcţionare a bunului cumpărat.

După cum am subliniat, cele două noţiuni nu trebuie confundate, ele având o reglementare diferită în cadrul Codului civil, mai precis garanţia pentru viciile ascunse este reglementată de la articolul 1707 până la articolul 1715, pe când garanţia privind buna funcţionare este reglementată de la articolul 1716  până la articolul 1718 din cadrul Codului civil. De faptul că cele două garanţii vizează aspecte diferite ne dăm seama nu numai din faptul că există o denumire diferită şi o reglementare diferită, ci din simpla analizare a textului legal. Astfel articolul 1716 alin. 1 Cod civil vine şi evidenţiază faptul că „în afară de garanţia contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcţionare a bunului vândut este obligat. În cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe cheltuiala sa”. Pe când garanţia privind viciile ascunse ale bunului tinde să-i protejeze pe cumpărători de eventuale lipsuri calitative ale bunului cumpărat, garanţia privind buna funcţionare a bunului îi protejează pe cumpărători de eventuale defecţiuni ale bunului. La o primă analiză s-ar ajunge la concluzia faptului că există o suprapunere între cele două noţiuni, însă o astfel de concluzie ar fi eronată, de vreme ce viciul ascuns nu trebuie să afecteze funcţionarea bunului, există posibilitatea ca un bun să fie afectat de un viciu ascuns şi totuşi să funcţioneze în parametrii normali. O altă distincţie între cele două noţiuni este şi efectul pe cale îl produce, astfel dacă în cazul garanţiei pentru viciile ascunse am vorbit despre cele patru măsuri care sunt prevăzute de art. 1710 Cod civil (nu mai revenim, acestea au făcut obiectul unui articol precedent), în cazul garanţiei pentru buna funcţionare vânzătorul este obligat să repare bunul vândut pe propria cheltuială ori în măsura în care repararea este imposibil de efectuat sau reparaţia ar depăşi durata stabilită prin contract, vânzătorul va fi obligat să înlocuiască bunul vândut. Cel mai bun exemplu pentru a înţelege importanţa existenţei garanţiei pentru buna funcţionare este contractul de vânzare-cumpărare pentru un produs electrocasnic, unde se specifică faptul că garanţia pentru produsul achiziţionat este de 12 luni, 24 de luni. Această perioadă de garanţie vizează exact intervalul de timp pentru care vânzătorul îi garantează  cumpărătorului buna funcţionare a bunului vândut. În măsura în care prin contract ori prin intermediul vreunei dispoziţii legale speciale nu se stabileşte intervalul de timp în care vânzătorul trebuie să efectueze reparaţia, Codul civil stabileşte faptul că durata maximă de reparaţie este de 15 zile, care încep să curgă de la data la care cumpărătorul a solicitat efectuarea reparaţiei (art. 1716 alin. 2).