Războiul energetic purtat de Rusia cu Europa afectează de fiecare dată şi România. Moscova a micşorat, pentru al treilea an consecutiv, volumul de gaze livrate Ucrainei. Pentru a evita unele inconveniente, Bucureştiul speră să se realizeze conducta Nabucco sprijinită de UE şi SUA, proiect rămas deocamdată în aer datorită mai multor neînţelegeri dintre părţiile participante la proiect.

Previziunile din punct de vedere energetic pentru România nu sunt prea strălucite şi asta atât datorită perspectivei şantajului rusesc, cât şi datorită preţului la gaze care va trebui aliniat la cel european. Unde mai pui faptul că autorităţiile de la Bucureşti nu au reuşit să stabilească o politică energetică clară pe termen lung. Astfel, e din ce în ce mai posibil ca preţul gazelor să crească chiar cu până la 12%. Dar conflictul principal se desfăşoară între Ucraina şi Rusia. În urma unor divergenţe financiare, în februarie 2006 Gazprom a suspendat livrările de gaze către Ucraina cerând plata datoriilor. În ianuarie 2007 au fost întrerupte livrările de gaze către Belarus, începând astfel tradiţia folosirii "armei energetice" de către Rusia în relaţiile internaţionale. Preşedintele Iuşcenko i-a cerut premierului Timoşenko să reia negocierile cu Moscova, după ce compania Gazprom a redus la jumătate gazele către Ucraina. Gazprom a ameninţat cu reduceri şi mai mari dacă nu se va rezolva problema datoriilor şi a semnării unor noi contracte pe anul 2008. Kievul a anunţat că îşi va respecta obligaţiile privind exportul de gaze ruseşti către Europa şi că va rămâne un partener de încredere, deşi Kremlinul a acuzat partea ucraineană că reţine cantităţi de gaze destinate Europei pentru a compensa volumul slab furnizat de Rusia pentru consumul propriu. Trebuie menţionat că Ucraina este un factor cheie în siguranţa energetică a Uniunii Europene, fiind o importanţă ţară de tranzit care însă în viitor ar putea avea de suferit dacă nu va da dovadă de mai multă transparenţă în acest domeniu. Uniunea Europeană ar putea să o lase pe din afară ocolind-o. Important este faptul că toate proiectele importante, fie ale Rusiei (South Stream şi North-Stream), fie ale Europei (Nabucco) ocolesc Ucraina, chiar dacă în prezent ea constituie un important stat de tranzit. Peste un sfert din gazele importate de UE tranzitează teritoriul ucrainean. Kievul are mari deficienţe în ceea ce priveşte transparenţa în acordarea licenţelor de operare şi a participării investitorilor străini în sectorul energetic, participare care este limitată prin lege. Astfel, deşi Ucraina dispune de o reţea de transport foarte mare şi de facilităţi de stocare, în absenţa investiţiilor, aceste ajung să se deterioreze devenind astfel inutilizabile. Uniunea Europeană s-a arătat dispusă să coopereze cu Ucraina în proiecte de consolidare a infrastructurii energetice, dar oficialii de la Bruxelles au ridicat aceaşi problemă a transparenţei.