Într-un interviu recent, directorul Centrului ucrainean pentru studierea societăţii civile, Vitali Kulik, a declarat că România este principalul concurent al Ucrainei în regiunea Mării Negre. În opinia lui Kulik, Ucraina a avut nevoie de 17 ani, precum şi de eşecul de la Curtea de la Haga în privinţa platoului continental al Mării Negre, pentru a înţelege în sfârşit că România nu este un avocat al Ucrainei în cadrul Uniunii Europene, ci un adversar în zona Mării Negre.

Oficialul ucrainean este de părere că relaţiile de concurenţă dintre cele două state au depăşit de mult limitele competiţiei amicale şi că România doreşte şi încearcă sistematic să elimine Ucraina din peisajul transportului dunărean. Relaţiile interstatale, întrepătrunderea investiţiilor şi lipsa unor obiective importante care să se afle în proprietatea ucrainenilor din România, precum şi a românilor în Ucraina constituie o dovadă că există un interes scăzut de partea ambelor ţări faţă de problema cooperării regionale. Kulik mai acuză România că practică o politică de absorţie a Republicii Moldova, politică pe termen lung, prin formarea unui spaţiu cultural românesc, iar această politică include şi teritorii ucrainene cum ar fi regiunile Cernăuţi şi Odesa, unde locuiesc un număr compact de români. Tot potrivit lui Kulik, aderarea României la Uniunea Europeană nu a stopat, ci, dimpotrivă, a accelerat politicile expansioniste ale autorităţilor de la Bucureşti pe teritoriul Republicii Moldova, iar Bruxelles-ul s-a dovedit incapabil să se opună ritmului intens în care Bucureştiul oferă cetăţenia română populaţiei din Moldova. De asemenea, declaraţiile considerate belicoase ale lui Traian Băsescu, care conţin aluzii directe la posibilitatea desprinderii Transnistriei de Republica Moldova, nu fac altceva decât să pună gaz pe foc şi nu contribuie la stabilitatea regională, ci, dimpotrivă, la inflamarea situaţiei care este şi aşa tensionată. Politologul ucrainean este de părere că după alegerile parlamentare din aprilie 2009 din Republica Moldova, în această ţară se află în plină formare un nou spaţiu politic caracterizat prin instabilitate internă, iar ciocnirile violente din 7-9 aprilie demonstrează existenţa unui mediu care se opune Partidului Comunist şi este orientat spre o integrare a Republicii Moldova cu România.