Enervată de rapiditatea cu care Statele Unite construiesc baze militare în fostele state membre ale fostului tratat de la Varşovia, Rusia manifestă din când în când reacţii vehemente faţă de această stare de fapt, prin intermediul unor oficiali ai armatei şi ai guvernului.

Ultimul care a ieşit la rampă în această chestiune este şeful Statului Major al armatei ruse, generalul Nikolai Makarov, care a subliniat că Washingtonul urmărşte mai nou să-şi extindă sistemul de baze militare şi în perimetrul Asiei Centrale, unde se pare că două foste republici sovietice se află în stand by pentru a primi contingente de soldaţi americani. Oficialul rus şi-a arătat nemulţumirea şi faţă de faptul că în mai toate colţurile lumii au apărut baze militare, înclusiv în Europa şi mai ales în Bulgaria şi România, iar în condiţiile în care Washingtonul forţează să ajungă spre inima Rusiei, temerile Moscovei sunt considerate a fi îndreptăţite, din moment ce toate aceste baze sunt operaţionale şi capabile să declanşeze la orice oră ofensive militare. Şeful Statului Major al armatei ruse şi-a exprimat îngrijorarea şi faţă de poziţia noului preşedinte ales al Statelor Unite, care a declarat că America va trebui să-şi consolideze toate forţele şi mijloacele pentru a controla reformele democratice din Rusia şi China, catalogând aceste vorbe drept o imixtiune gravă, de neacceptat şi nescuzabilă în problemele interne ale altor state. Rusia a avut planuri şi le are şi în prezent, în vederea construirii pe teritoriile Serbiei şi Bosniei a unor baze militare ruseşti unde să instaleze rachete intercontinentale cu focoase nucleare, care în viziunea rusă ar contracara rapid scutul antirachetă american din Cehia şi Polonia. Serbia şi Bosnia au fost alese de ruşi pentru că au o oarecare instabilitate, nu fac parte din UE şi NATO şi în principiu există un curent antiamerican în rândul oamenilor, curent prezent din timpul războaielor iugoslave.
Concluzia este că nici SUA şi nici Rusia nu sunt nişte virgine nevinovate şi fiecare are planuri pentru a căpăta cât mai multă influenţă, în loc să-şi vadă de problemele interne, care sunt grave de ambele părţi. Păcat că Europa cu statele ei mici e din nou locul de făcut mizerie al celor mari.