Strategii pierdute la Marea Neagră
Marea Neagră este de foarte mult timp o mare închisă cu puţine şanse de modificare a regimului său juridic. Tratatul de la Montreux conferă Turciei dreptul de a închide, dacă doreşte, toate strâmtorile şi de a transforma Marea Neagră într-o zonă în care să se lăfăie doar flotele Federaţiei Ruse. Formarea unei rute de transport energetic alternative ar avea darul de a nemulţumi statul turc scăzându-i influenţa în zonă.
Trebuie menţionat că cea mai uşoară cale de acces la energia din Asia Centrală trece prin România, mai precis prin gurile Dunării şi Constanţa, care este de altfel cel mai mare port din regiune. Ca urmare, România este nevoită, dacă nu condamnată, să desfăşoare o politică activă în Marea Neagră. Se pare însă că după aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, ţării noastre îi lipseşte o strategie coerentă în zonă. La un moment dat, necesităţiile de energie ale Europei vor determina România să devină un factor activ în regiune. Ţara noastră are şansa unică de a deveni gazda unor rute de transport energetice şi de a-şi asigura prosperitatea financiară prin asigurarea securităţii acestor rute de transport. Una din problemele care frânează aceste strategii este faptul că România nu este bine reprezentată la Bruxelles. Nu trebuie uitat faptul că în capitala europeană problematica Mării Negre se află sub influenţa unui funcţionar ungar, iar la Chişinău tot un oficial ungar are calitatea de ambasador al Uniunii Europene. O vină mare se află chiar la Bucureşti. O mare parte din oficialii români de la Bruxelles nu sunt calificaţi şi abia dacă se descurcă în limbile străine pe care cu atâta siguranţă au declarat că le stăpânesc. Există foarte puţine cazuri de oficiali români care sunt cu adevăraţi competenţi în posturile pe care le ocupă. Datorită lipsei de profesionalism de la Bruxelles nu sunt puse în evidenţă strategiile României la Marea Neagră. Un rol important în dezastrul imaginii Bucureştiului l-a avut şi incompetenţa fostului consul al României la Chişinău, astfel acţiunile României la Marea Neagră încep să iasă de sub influenţa ţării noastre alunecând spre alte zone de din regiune. Un alt fapt care blochează o evoluţie pozitivă la Marea Neagră o constituie conflictele îngheţate care sunt administrate de Kremlin nu tocmai într-o manieră în conformitate cu dorinţele comunităţii internaţionale. Transnistria este cea mai apropiată de România. La Chişinău, preşedintele Voronin nu se sfieşte să arate a cui marionetă este şi, prin declaraţiile sale cum că trupele ruse sunt binevenite în regiune, încalcă toate înţelegerile cu Uniunea Europeană. Chişinăul, prin regimul politic pe care îl găzduieşte a "înecat" orice evoluţie benefică în stânga Prutului, iar datorită lui Vladimir Voronin trupele ruse vor staţiona în Transnistria mult şi bine de acum înainte rămânând un factor important în controlul nordului Mării Negre.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.