Soarta Kosovo, decisă la Bucureşti
Deşi independenţa Kosovo a fost recunoscută de majoritatea statelor Occidentale, viitorul noului stat pe harta Europei este încă incert. În acest moment, Serbia, marele perdant din această ecuaţie, se bazează pe sprijinul Rusiei pentru a reuşi să recâştige, măcar strategic, controlul în zona Balcanilor. Alături de Rusia şi Serbia se află pentru moment şi România, dar autorităţile de la Bucureşti sunt puse într-o situaţie ingrată.
Pe de o parte ţara noastră face parte din NATO, şi ar trebui să susţină poziţia americanilor în chestiunea Kosovo, iar pe de altă parte, calculele electorale interne şi afinitatea românilor pentru sârbi îi obligă să fie de partea Serbiei. Lucrurile s-ar putea clarifica la summitul NATO de la Bucureşti, din 2-4 aprilie. Miza acestei reuniuni este aderarea Albaniei la NATO. Dacă acest lucru se întâmplă, Kosovo s-ar putea baza, formal, pe susţinerea armată a Alianţei. Dacă Rusia reuşeşte să împiedice acest lucru, Moscova va transmite un semnal foarte clar privind influenţa sa în Balcani.
Pentru România miza e uriaşă. Aderarea Albaniei la NATO în cadrul summit-ului de la Bucureşti ar însemna o palmă dată Serbiei. Şi asta după ce statul român s-a angajat să nu recunoască independenţa Kosovo şi să-i ajute pe sârbi. Acest lucru pare să îl confirme şi ultimele declaraţii ale oficialilor români. Săptămâna aceasta, ministrul de externe, Adrian Cioroianu, a declarat că "Bucureştiul ar trebui să fie un pod între Belgrad şi tandemul NATO - Uniunea Europeană pentru a împunătăţi relaţiile deteriorate de proclamarea independenţei provincieie Kosovo." Cu alte cuvinte, vom încerca să împăcăm şi capra şi varza. Să nu-i supărăm pe americani, dar să dăm senzaţia că îi sprijinim şi pe sârbi. Cea mai bună soluţie pentru Bucureşti pare să fie o amânare a deciziei. Dar şi aici riscurile sunt mari, pentru că ar însemna să ne situăm pe altă poziţie decât aliaţii americani. Iar lucrurile se complică şi mai mult odată cu intrarea pe fir a Rusiei.
Marea surpriză a summit-ului NATO de la Bucureşti a fost confirmarea venirii în România a preşedintelui rus, Vladimir Putin. Aceasta a venit cu puţin timp înainte de proclamarea independenţei Kosovo, semn că oficialii de la Kremlin ştiau de planul Occidentului pentru Balcani. Rusia va încerca la Bucureşti, prin vocea lui Putin, să blocheze aderarea Albaniei la NATO. Preşedintele rus va avea însă de înfruntat poziţia americanilor. Săptămâna trecută, un oficial american din departamentul apărării a anunţat că "Albania, Croaţia şi Macedonia sunt consideraţi parteneri strategici ai Statelor Unite şi se califică pentru a deveni membri ai NATO." Acesta a subliniat că cele trei state au făcut progrese notabile în reformarea şi modernizarea instituţiilor răspunzătoare de apărare. Nu au fost date exemple, dar probabil că nu acesta a fost criteriul decisiv. Toţi analiştii militari ştiu că, cel puţin în cazul Albaniei, nu se poate vorbi de modernizarea infrastructurii armatei. Miza rămâne una geo-strategică.
Ce ar însemna aderarea Albaniei la NATO? Un sprijin neaşteptat pentru Kosovo. Majoritatea analiştilor Occidentali, indiferent de tabăra în care se află, au căzut de acord în privinţa unui singur aspect: nu se justifică menţinerea pe harta Europei a două state albaneze. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, Kosovo se va uni cu Albania. Planul occidentalilor este ca un prim pas să fie făcut prin aderarea celor două ţări la Uniunea Europeană. Dacă la Bucureşti Albania devine membru NATO, statutul său de paznic oficial al provinciei Kosovo capătă o cu totul altă greutate. Iar Rusia se va vedea nevoită, treptat, să-şi retragă influenţa din Balcani. Potrivit strategilor Occidentali, următorul pas pentru ca acest scenariu să fie viabil, este includerea Serbiei în Uniunea Europeană. Chiar cu riscul ca această decizie să ducă la izbucnirea unui război civil la Belgrad. În schimb, dacă Rusia reuşeşte să blocheze aderarea Albaniei la NATO, Moscova va câştiga o bătălie decisivă care va înclina categoric balanţa în favoarea sa în privinţa influenţei în Balcani. Ar fi o palmă dată Occidentului şi ar asigura Rusiei câştiguri economice substanţiale prin investiţiile strategice din această zonă.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.