Soarele i-a venit de hac - Astronomii americani au confirmat - Cometa ISON "a murit"
Cometa formată dintr-un conglomerate de gheaţă şi roci a trecut pe lângă Soare la distanţa de 1,17 milioane de kilometric pe 28 noiembrie, suportând temperaturi de 2.700 grade Celsius şi pierzând 3 milioane de tone din greutatea sa în fiecare secundă. "Deşi momentul exact al dispariţiei cometei rămâne incert, ea nu mai există", a anunţat, ieri, Alex Young, director adjunct pentru ştiinţă la divizia de heliofizică din Centrul Goddard al NASA. Dacă ISON ar fi supravieţuit, ar fi putut fi observată cu ochiul liber, de Crăciun, atunci când ar fi trecut destul de aproape de planeta noastră. "Tot ce a rămas din cometă este un nor de deşeuri, fără nucleu", a precizat Alex Young, precizând că există "dezacorduri în privinţa cronologiei exacte" în ceea ce priveşte ultimele clipe de viaţă ale cometei. Dar, potrivit imaginilor transmise de sateliţii solari american şi europeni, luminozitatea cometei a crescut atunci când se apropia de Soare, ajungând la o intensitate luminoasă maximală cu aproximativ 12 ore înainte de a trece prin punctul cel mai apropiat de suprafaţa solară (periheliu). Apoi, luminozitatea cometei ISON a scăzut cu rapiditate în următoarele două ore.
"Cercetătorii cred că ISON a încetat să producă praf cu aproximativ trei ore înainte de periheliu, moment care a corespuns cu fragmentarea nucleului" şi cu sfârşitul lui ISON, a detaliat Alex Young. "Acela pare să fi fost momentul în care cometa a fost distrusă de intensitatea radiaţiilor şi de gravitaţia Soarelui. Cea mai mare parte din gheaţa sa, care ţinea împreună elementele nucleului, s-a topit. Fragmentarea a început probabil în momentul în care luminozitatea lui ISON se afla la punctul ei maximal". Astronomii erau totuşi de părere, vineri, că "o foarte mică bucată din nucleu şi resturi au supravieţuit după periheliu". Dar, începând din 30 noiembrie, către ora 14.00 GMT, nu mai exista niciun semn vizibil de nucleu, doar un nor difuz de praf, prin care puteau fi văzute stelele. Majoritatea astronomilor au prezis că ISON nu va supravieţui apropierii sale de Soare. "Această cometă nu este foarte solidă, e formată din 30-50% din gheaţă", iar dimensiunea nucleului, cel mult 1,2 kilometri, este destul de mică în raport cu diametrele medii ale cometelor observate până acum, a explicat Carey Lisse, exert în comete la Laboratorul de fizică aplicată Johns Hopkins. ISON a captat atenţia comunităţii astronomice după descoperirea ei, în septembrie 2012, de doi astronomi ruşi, întrucât ea reprezintă o dovadă a originii Sistemului Solar, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Cometa a scăpat abia în urmă cu câteva milioane de ani din Norul Oort, un fel de "parcare" a cometelor, la marginea Sistemului Solar, aflat la jumătatea distanţei dintre Soare şi cea mai apropiată stea. Este o relicvă a formării Sistemului Solar şi a dovedit că apa de pe Terra a fost adusă de aceste corpuri cereşti.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.