Sarkozy, în cădere liberă
Se pare că scăderea popularităţii preşedintelui are legătură cu extrem de mediatizata relaţie cu fotomodelul Carla Bruni. Francezii care sunt obişnuiţi cu o clasă politică extrem de rezervată în privinţa vieţii private nu prea văd cu ochi buni aventura lui Sarkozy etalată în faţa camerelor video şi foto. Unde mai pui că Sarkozy pare a fi mai implicat în plănuirea vacanţelor alături de fotomodelul cu pricina decât realizarea reformelor economice promise. Cea mai importantă dintre promisiunile din campania electorală, şi anume creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, nu a fost, deocamdată, îndeplinită, în schimb, unele dintre reforme au cauzat deja conflicte cu puternicele sindicate franceze. În cursul unei recente vizite în Germania, Sarkozy a lăudat reformele germane şi a apreciat că ele trebuie să fie un model pentru Franţa şi că aceste reforme vor trebui înfăptuite.
În campania electorală Sarkozy a marşat pe ideea că este nevoie de o replică franceză la provocările globalizării, menţionând că în economia franceză trebuie să se ia măsuri, printre care reducerea birocraţiei, creşterea competivităţii şi renunţarea la anumite beneficii şi privilegii acordate lucrătorilor, beneficii pe care economia nu şi le mai permite. Redresarea economică a Franţei a fost mai întotdeauna subiectul preferat a lui Sarkozy şi chiar în cadrul contactelor externe a păstrat în discursul său aceast deziderat. Ca urmare, de când a venit la conducerea ţării, Sarkozy a reuşit să facă rost pentru marile companii franceze de numeroase contracte în valoare de miliarde de dolari. Însă acest lucru nu este de ajuns pentru a revigora economia franceză, care are nevoie de reforme profunde la mai toate structurile sale.
La şase luni după ce a devenit preşedintele Franţei, în absenţa unei opoziţii importante şi influente, Sarkozy şi-a menţinut un mare grad de popularitate. Însă în ultima vreme, lucrurile par să-i fie potrivnice liderului francez, care, în opinia multor dintre francezi, a eşuat în două domenii importante: politica bugetară şi securitatea locului de muncă. Sarkozy pare să fie vinovat şi pentru creşterea inflaţiei care a adus numeroase probleme unor segmente ale populaţiei.
Dacă în luna septembrie 2007 cota de popularitate a lui Sarkozy era de 66%, în noiembrie 2007 ea s-a situat la 54%. O cădere cu 12 procente într-o singură lună. În ianuarie 2008, doar jumătate dintre francezi mai au încredere în preşedintele Sarkozy.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.