Ruşii au înţeles foarte bine că naţiunea lor era în pericol şi pe cale de a-şi pierde identitatea, dacă ar fi continuat să rămână centrul unui imperiu multinaţional, care, deşi imens, era slab din punct de vedere structural. Nu puteau supravieţui în cursa tehnologică mondială şi într-o lume care se afla în faţa unor ameninţări, oportunităţi şi sfidări care cerea imperativ o nouă ordine globală. Luat prin surprindere, Occidentul nu a găsit o strategie mai bună decât a acapara ceea ce a fost înainte spaţiul vital al Rusiei: Ţările Baltice în nord, grupul Viszegrad în centru şi Balcanii de Vest în partea de sud. Acesta este spaţiul în care au încercat să avanseze principiile euro-atlantice ale Vestului. În acest context naţionalismul sârb - care de-a lungul timpului a sfidat ambiţiile otomane şi habsburgice şi care s-a pus de-a curmezişul atât stalinismului cât şi nazismului, a devenit un centru al rezistenţei euro-atlantice, iar partea cea mai importantă a Occidentului nu a înghiţit acest lucru. De aceea a început a nu mai fi tolerat şi au fost lansate ideile naţionalismului croat, bosniac şi albanez pentru a i se găsi o „rezolvare" chiar cu riscul unor confruntări între curentele naţionaliste din spaţiul ex-iugoslav. Pe rămăşiţele Iugoslaviei s-au desfăşurat două confruntări strategice importante: una chinezo-americană şi alta euro-americană. În cadrul şi în contextul celei din urmă a apărut fenomenul de albanizare a conflictului. Pe de altă parte, Frontul euro-atlantic a înaintat tot mai mult spre coasta Rusiei în spaţiul ex-sovietic, iar Rusia a constatat că încercările sale integraţioniste nu mai au niciun succes. Astfel, a trecut la crearea unui proiect de tip neo-imperial care presupune reafirmarea prezenţei sale în zona Balcanilor care, de altfel, a fost zona sa tradiţională de influenţă. Ca urmare, în timp ce NATO se pregăteşte asiduu să integreze Macedonia şi Albania, precum şi să se extindă în Caucaz, prin includerea Georgiei în planurile sale, Rusia contracarează prin oleoductul South Stream, consolidându-şi puterea şi influenţa atât prin reţelele de distribuţie a resurselor energetice, cât şi prin posibile baze militare într-o Serbie batjocorită de occidentali.
Acum, ameninţat cu pierderea provinciei Kosovo, Belgradul, care a rezistat mult timp presiunilor fostului imperiu sovietic, este acum împins de politiciile euro-atlantice exact în braţele Rusiei.