Dmitri Medvedev, creditat la alegerile din Rusia cu peste 70% din voturi şi care este susţinut de preşedintele Vladimir Putin, nu va face altceva decât să-i permită actualului lider să-şi păstreze pe mai departe puterea. La ultima apariţie în campania electorală pentru alegerile din 2 martie, Medvedev şi-a reafirmat voinţa de a continua politica actualului preşedinte, mai precis subjugarea Europei cu ajutorul armei energetice, prin intermediul gigantului Gazprom.

Victoria lui Medvedev este sigură, cu toate că în campania electorală nu a făcut referiri la poziţia sa în marile dosare ale politicii externe ruse şi nici nu a participat la dezbateri cu adversarii săi. Candidatul a precizat că va continua actualele politici ale lui Putin, pe care le consideră eficiente şi corecte, fapt ce duce la o singură concluzie: Putin va rămâne factorul decizional cel mai important de la Kremlin, chiar şi după ce va părăsi fotoliul de preşedinte.
Pe lângă menţinerea unei ameninţări militare mai mult sau mai puţin vizibile la graniţa UE, o altă activitate pereferată de Kremlin este folosirea intensă a ceea ce a luat în ultimii doi ani denumirea de "armă energetică". Suspendarea în 2006 şi 2007 a gazelor spre Ucraina şi Belarus a dus implicit la suspendarea aprovizionării cu gaze a Uniunii Europene. Rusia a reuşit să-şi apropie China şi India în împărţirea controlului asupra Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai şi a format şi Comunitatea Economică Euro-Asiatică în cadrul CSI, precum şi Uniunea Economică Euroasiatică, din care fac parte Belarusul, Kazahstanul, Kârghâstanul, Rusia, Tadjikistanul şi Uzbekistanul. Planul acestei uniuni este de a elimina barierele ce ţin de circulaţia capitalurilor, introducerea unui tarif vamal unic şi o graniţă unică în perimetrul extern. Din nefericire pentru ceilalţi membri în afară de Rusia, această organizaţie este o copie fidelă a Tratatului de la Varşovia, armatele statelor fiind plasate sub comanda unică a Kremlinului, semn că Moscova nu se poate debarasa de apucăturile trecutului, fiind, se pare, incapabilă să creeze o bază de cooperare pe fundamente de egalitate şi respect reciproc.
Moscova a reuşit în doar câţiva ani să ocupe din punct de vedere energetic aproape întreg Estul european, subminând astfel orice plan pentru o politică comună a Uniunii Europene în domeniul energiei. Primul acord a fost semnat cu Germania şi prevede construirea unui gazoduct pe sub Marea Baltică până în nordul ţării, fără a mai tranzita statele baltice şi Polonia. În Austria, Gazprom a semnat cu OMV un acord de cooperare ce prevede stocarea de gaze naturale ruseşti în Austria. În Slovacia, gigantul rus deţine 49% din reţeaua de distribuţie, iar în Turcia alimentează trei sferturi din ţară cu gaze de provenienţă rusă. În Cehia, Gazprom a semnat un contract de furnizare cu firma cehă Vemex, eliminând astfel monopolul de pe piaţă. De curând Serbia a semnat un acord cu ruşii privind achiziţionarea unui pachet de 51% din acţiuniile companiei petroliere NIS. Bulgaria este asigurată cu necesarul de gaze şi petrol de către Gazprom care tranzitează şi benzină către Grecia prin Bulgaria. De asemenea, Sofia a semnat un acord de cooperare cu Gazprom pentru proiectul South-Stream.
Ultima victorie a ruşilor pe scena europeană este aderarea Budapestei la proiectul South-Stream. Premierul Gyurcsany a semnat la Moscova cu Vladimir Putin un acord prin care Ungaria intră în rândul statelor care devin partenere la conducta rusă, care este concurenta proiectului Nabucco al Uniunii Europene.