Riscurile divizării Irakului
Joseph Bilden, preşedintele democrat al Comitetului Senatorial pentru Relaţii Externe, a propus o rezoluţie care a primit un vot favorabil în Senatul american. Aceasta prevede că Irakul ar trebui federalizat şi împărţit în trei regiuni autonome, în funcţie de criterii religioase: regiunea kurdă, sunnită şi şiită.
Prim-ministrul irakian a fost primul personaj politic care a reacţionat destul de categoric, declarând că o astfel de iniţiativă ar însemna un adevărat dezastru pentru statul irakian. Secretarul de stat Condoleezza Rice a încercat să dreagă busuiocul şi a ieşit la rampă declarând că astfel de decizii ar trebui să aparţină poporului irakian. Nici guvernul de la Paris nu a reacţionat prea bine la această propunere care nu face altceva decât să demonstreze că Legislativul american susţine o idee cu un înalt grad de risc. Formarea unor regiuni independente bazate exclusiv pe apartenenţa religioasă a membrilor comunităţii este un experiment periculos pe care Irakul nu şi-l poate permite. În actualele condiţii în care se află Irakul este greu de crezut că aceste regiuni independente ar putea funcţiona sub autoritatea unui guvern central. Este mai mult ca sigur că eventualele regiuni vor evolua în scurt timp spre statutul de state independente cu consecinţe dezastruoase pentru echilibrul din regiune. Apariţia unei regiuni kurde independente va declanşa o adevărată criză. Se vor relansa atacurile violente ale comunităţii kurde din Turcia, care vor fi un pretext pentru forţele turce de a pune în practică avertismentul de a intra în forţă în Kurdistanul irakian. Comunitatea şiită va dispune imediat de ajutorul Iranului, marele lor aliat. Şiiţii nu vor cere numai protecţia Teheranului inclusiv pe cea militară dar mai mult ca probabil vor cere alipirea teritorială la statul iranian. La rândul lor, sunniţii, care sunt la ora actuală victimele majorităţii conflictelor din era post Saddam Hussein, sunt mai mult decât capabili de a organiza insurecţii militare cerând sprijinul comunităţilor sunnite în special a celor din Arabia Saudită care sunt foarte influente şi cu un mare potenţial financiar. Mai grav decât aceste consecinţe este chiar ideea în sine, ea demonstrând că Washingtonul nu a renunţat la obiceiul de a încerca să rezolve problemele altor state prin divizarea lor pe criterii religioase. Un exemplu eşuat este fosta Iugoslavie. Planul american nu înseamnă altceva decât punerea bazelor pentru o tragedie umanitară care vine în completarea unui eşec militar care a dus deja Irakul pe marginea prăpastiei.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.