Decizia NATO de a redeschide toate canalele diplomatice cu Rusia a fost o măsură previzibilă, având în vedere că situaţia din vară, generată de conflictul din Georgia, trebuia detensionată într-un final, însă lucrurile au durat atât de mult pentru că trebuia să se vadă care este orientarea noii administraţii de la Washington.

În toată această perioadă, ruşii s-au folosit de toate miljloacele pe care le-au avut la îndemână pentru a-şi arăta muşchii. Primele mişcări au vizat proiectul american antirachetă, fiind exploatate la maximum toate divergenţele existente în cadrul Alianţei, unele dintre state preferând nu soluţia americană, ci pe cea propusă de Moscova, care cerea cooperarea cu Kremlinul în scopul creării unui scut care să prevină un posibil atac iranian asupra unor ţinte europene. Discuţia a rămas în aer, asta până în momentul schimbării administraţiei de la Washington, noul preşedinte, Barack Obama, arătându-şi disponibilitatea de a purta discuţii pe subiectul propus de ruşi şi chiar pentru demararea negocierilor în acest sens. Ruşii se pot bate pe umăr şi pentru faptul, până la un punct, pot foarte bine să ţină Iranul sub papuc şi, astfel, să-l manevreze pentru a-şi atinge unele scopuri. În cadrul Organizaţiei de cooperare de la Shanghai, Iranul are rol de observator şi are serioase şanse de a deveni membru cu drepturi depline. Această organizaţie mai are şi alţi membri care au reuşit să creeze unele avantaje pentru Moscova. În zonă, Afganistanul, deşi colcăie de trupe americane, se mişcă pe o linie politică favorabilă Rusiei. Recent, Kîrgîstanul a anunţat închiderea ultimei baze aeriene de care dispuneau americanii pentru susţinerea operaţiunilor din Afganistan. Ca urmare a acestei situaţii, NATO se vede în poziţia de a avea nevoie de de Rusia în ceea ce priveşte operaţiunile împotriva talibanilor, ori ruşii nu se vor oferi să ajute doar aşa, din prietenie. Fiecare monedă are şi un revers. Rusia a mai dovedit că poate da dureri de cap Occidentului prin folosirea armei energetice, iar acest lucru poate aduce atingere intereselor strategice tuturor statelor membre ale Alianţei şi chiar haos şi destabilizare în interiorul statelor din vecinătate. Ucraina este cel mai bun exemplu. NATO ar putea, ca măsură de contracarare, să invite Ucraina şi Georgia să intre în rândurile sale, însă în acest caz Rusia va fi obligată să anunţe măsuri preventive. Şi nu numai că anunţat, dar a şi luat astfel de măsuri. Recent a fost anunţată o modernizare masivă a flotei ruse dislocate în portul ucrainean Sevastopol. Tocmai din această cauză NATO a lăsat-o mai moale în ceea ce priveşte aderarea Ucrainei şi Georgiei, iar redeschiderea canalelor diplomatice cu Rusia va aduce o perioadă de tatonare, fiecare dorind să-şi consolideze poziţia în cadrul dialogului şi a evalua în mod corect paşii care urmează a fi făcuţi.